IEA: lumea se confruntă cu cea mai mare criză energetică din istorie — NRG-IA

Birol: nu mai vorbim despre o criză mare, ci despre cea mai mare Directorul executiv al IEA, Fatih Birol, a spus explicit că „This is indeed the biggest crisis in history”, într-un interviu difuzat de France Inter și citat de Reuters. El a adăugat că, dacă sunt puse împreună criza petrolului, criza gazului și efectele reziduale ale șocului energetic produs de Rusia asupra Europei, amplitudinea actuală depășește precedentele istorice majore. Reuters notează că Birol făcuse deja anterior comparația cu 1973, 1979 și 2022, susținând că situația curentă este mai gravă decât toate la un loc. Greutatea acestei declarații vine din instituția care o emite. IEA a fost creată chiar în urma embargoului petrolier din anii ’70 pentru a gestiona securitatea energetică a economiilor dezvoltate. Faptul că tocmai această instituție califică prezentul drept cea mai severă criză energetică istorică schimbă registrul analitic: nu mai este vorba despre volatilitate conjuncturală, ci despre o ruptură majoră în mecanismele globale de aprovizionare. De ce actualul șoc este diferit de toate crizele clasice ale petrolului Reuters arată că actuala perturbare este cea mai mare din istorie dacă este măsurată prin pierderea zilnică de ofertă: peste 12 milioane barili pe zi, echivalentul a aproximativ 11,5% din cererea globală estimată pentru acest an. Nivelul depășește vârfurile istorice asociate embargoului arab din 1973–1974, revoluției iraniene din 1978–1979 și războiului din Golf din 1991. Dar amploarea nu este singurul element nou. Reuters subliniază că, spre deosebire de crizele vechi, actualul șoc lovește simultan țițeiul, gazul natural, carburanții rafinați și chiar îngrășămintele. Asta înseamnă că nu este afectat doar prețul barilului, ci întreg lanțul energetic și industrial care depinde de combustibili, petrochimie, transport maritim și securitatea aprovizionării agricole. Un alt element care face actuala criză mai periculoasă este imposibilitatea compensării rapide. În alte episoade istorice, o parte din pierderile de producție putea fi absorbită prin spare capacity din Golf. Reuters notează că, de această dată, exact statele care dețin această capacitate de rezervă sunt ele însele lovite de blocajul prin Hormuz, ceea ce reduce drastic capacitatea sistemului global de a se autorepara rapid. Hormuz nu este doar un simbol geopolitic, ci punctul de presiune al întregii piețe IEA arată că prin Strâmtoarea Hormuz au trecut în 2025 aproximativ 20 milioane barili pe zi de țiței și produse petroliere, adică în jur de 25% din comerțul maritim mondial cu petrol. Tot IEA subliniază că aproape 20% din exporturile globale de LNG depind de aceeași rută, în special din Qatar și Emiratele Arabe Unite. Cu alte cuvinte, Hormuz nu este un simplu choke point regional, ci una dintre cele mai concentrate zone de risc din întreaga arhitectură energetică mondială. În pagina sa dedicată piețelor energetice din Orientul Mijlociu, IEA arată că fluxurile de țiței și produse petroliere prin Hormuz au căzut de la aproximativ 20 mb/d înainte de război la puțin peste 2 mb/d în martie. Chiar dacă rutele alternative au fost intensificate, ele nu au compensat decât parțial pierderea, iar statele din Golf au redus producția totală cu peste 14 mb/d. IEA spune limpede că reluarea fluxurilor prin Hormuz rămâne „single most important variable” pentru relaxarea presiunii asupra aprovizionării, prețurilor și economiei globale. Aceasta explică de ce piața continuă să funcționeze într-un regim de stres chiar și în zilele în care petrolul corectează. Atâta vreme cât Hormuz rămâne perturbat, fiecare zi de calm relativ în preț nu reflectă normalizare, ci doar o reevaluare temporară a riscului geopolitic. Războiul din Ucraina nu este un capitol închis, ci partea a doua a aceleiași crize Reuters evidențiază că Birol nu descrie actualul episod ca pe o criză separată, ci ca pe o acumulare peste efectele războiului Rusia–Ucraina. Europa a intrat deja slăbită în această nouă fază, după ani în care a trebuit să înlocuiască volume mari de gaz rusesc, să își refacă securitatea aprovizionării și să suporte costuri energetice mai ridicate. Acum, exact peste această fundație deja fragilă, se suprapune șocul din Golf. Din această perspectivă, afirmația IEA are o logică mai severă decât pare la prima vedere: nu este doar o comparație între evenimente istorice, ci descrierea unei crize compuse, în care o piață globală deja tensionată de gaz, LNG și securitate de aprovizionare este lovită suplimentar în centrul fluxurilor sale petroliere. Aceasta este și diferența esențială față de 1973 sau 1979, când dimensiunea gazului natural lichefiat și a interdependențelor industriale globale era incomparabil mai mică. IEA a trecut deja de la avertisment la intervenție Reuters notează că IEA a convenit în martie eliberarea unui volum record de 400 milioane de barili din rezervele strategice, pentru a combate creșterea abruptă a prețurilor și pentru a amortiza pierderea de ofertă din Orientul…