Irakul reia încărcările la Basra, dar traficul petrolier și LNG prin Hormuz rămâne sever redus — NRG-IA

Geopolitică & Energie

O dronă a lovit un petrolier la terminalul Basra fără a provoca incendiu sau avarii, iar Irakul a reluat rapid încărcările. În același timp, traficul vizibil prin Hormuz a coborât la numai nouă nave,…

Irakul reia încărcările la Basra, dar traficul petrolier și LNG prin Hormuz rămâne sever redus — NRG-IA
Irakul a suspendat pentru scurt timp încărcările de țiței la terminalul Basra, după ce o dronă a lovit un petrolier aflat în port. Incidentul nu a provocat incendiu sau avarii, iar operațiunile au fost reluate în aceeași zi. Originea dronei nu fusese stabilită, iar compania de stat SOMO a transmis că terminalul și navele nu au reprezentat ținta directă. Petrolierul implicat și o altă navă aflată la ancoră au fost remorcate preventiv în afara portului. Revenirea rapidă a încărcărilor limitează efectul imediat asupra exporturilor irakiene, dar nu elimină problema mai mare. Terminalele pot funcționa, conductele pot aduce petrolul din câmpurile din sud, iar rezervoarele pot fi pline. Fără suficiente nave dispuse să intre în Golf și să traverseze Hormuz, petrolul rămâne însă blocat aproape de locul în care este produs. Datele maritime pentru miercuri, 15 iulie, descriu exact această ruptură. Numai nouă nave au fost observate traversând Strâmtoarea Hormuz, față de 13 cu o zi înainte. Niciun superpetrolier VLCC și nicio navă pentru transportul gazului natural lichefiat nu au fost văzute trecând prin strâmtoare. Terminalele funcționează, dar marile nave lipsesc Cifra brută de nouă traversări este importantă, însă structura traficului spune mai mult decât numărul total. Cinci nave goale au intrat miercuri în Golf: trei petroliere de dimensiuni mai mici și două vrachiere destinate transportului de cereale. Cele patru nave care au ieșit transportau GPL, cărbune, păcură și îngrășăminte. Niciuna dintre traversările vizibile nu a fost efectuată de un VLCC, categoria de petrolier care poate transporta aproximativ două milioane de barili de țiței într-o singură cursă. Absența acestor nave reduce puternic capacitatea de evacuare a petrolului din Golf, chiar dacă petroliere mai mici continuă să circule. Situația este similară pentru LNG. Navele de mare capacitate care transportă gaz lichefiat din Qatar și Emiratele Arabe Unite nu au fost observate traversând miercuri strâmtoarea. Pentru piața gazului, absența lor contează mai mult decât trecerea unor nave comerciale de dimensiuni reduse, deoarece Hormuz reprezintă ieșirea maritimă esențială pentru exporturile de LNG ale Qatarului. O navă Suezmax încărcată cu aproximativ un milion de barili de petrol saudit a reușit să iasă marți din Golf, dar a traversat cu sistemul automat de identificare oprit. Episodul confirmă că o parte din traficul energetic continuă în afara imaginii publice oferite de platformele de urmărire maritimă. Cele nouă nave reprezintă traficul vizibil, nu întregul trafic Sistemul AIS transmite poziția, direcția și identitatea unei nave și este folosit în mod normal pentru siguranța navigației. Într-o zonă de conflict, oprirea transponderului poate reduce vizibilitatea navei, dar crește riscul de coliziune și complică verificarea traseului, a încărcăturii și a destinației. Datele Kpler arată că această practică nu mai este una marginală. Din 895 de traversări urmărite între 1 martie și 19 mai, numai 6,4% au folosit culoarul maritim oficial stabilit prin regulile internaționale. Aproximativ 53% au urmat ruta alternativă definită de Iran, iar 40,6% au avut trasee întunecate sau necunoscute, inclusiv perioade în care sistemele AIS au fost oprite. Prin urmare, cele nouă traversări înregistrate miercuri trebuie privite ca imaginea minimă confirmată a traficului, nu ca un recensământ absolut al tuturor navelor care au trecut. Chiar și cu această limitare, absența vizibilă a VLCC-urilor și a transportatoarelor LNG rămâne un semnal puternic: marile volume energetice nu circulă în ritmul necesar unei piețe normale. Hormuz poate rămâne deschis și totuși aproape impracticabil Strâmtoarea nu trebuie să fie închisă fizic prin mine, nave militare sau epave pentru ca fluxurile energetice să se prăbușească. Este suficient ca riscul să devină prea mare pentru armatori, echipaje, asigurători și companiile care cumpără marfa. O traversare depinde de o succesiune întreagă de decizii comerciale. Proprietarul navei trebuie să accepte voiajul. Echipajul trebuie să fie dispus să intre într-o zonă de conflict. Asigurătorul trebuie să acopere riscul de război la un cost suportabil. Cumpărătorul trebuie să accepte posibilitatea întârzierii sau pierderii încărcăturii. Băncile și firmele de servicii trebuie să poată procesa tranzacția fără riscuri suplimentare de sancțiuni. Când una sau mai multe dintre aceste condiții dispar, terminalul rămâne deschis, dar funcția sa economică se reduce. Petrolul poate fi încărcat numai în măsura în care există nave disponibile, o limitare recunoscută chiar de conducerea SOMO după incidentul de la Basra. Înaintea războiului, Strâmtoarea Hormuz transporta aproximativ 20 de milioane de barili de petrol pe zi, echivalentul a circa 20% din consumul mondial de produse petroliere lichide. Coridorul deservește simultan exporturile unor producători majori precum Arabia Saudită, Irakul, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Qatar și Iran. Irakul are petrol, dar prea…

Citește articolul complet pe NRG-IA →