Iran și Oman convin un coridor temporar comun prin Strâmtoarea Hormuz și un proiect de deminare — NRG-IA

Iranul și Omanul au convenit asupra creării unui coridor maritim temporar comun prin Strâmtoarea Hormuz și asupra implementării unui proiect comun de deminare , într-o încercare de a readuce traficul comercial pe una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Înțelegerea a fost anunțată pe 25 august, după consultările de la Teheran dintre miniștrii de Externe Abbas Araghchi și Sayyid Badr bin Hamad Al Busaidi. Comunicatul comun descrie un cadru etapizat pentru reluarea navigației în siguranță și stabilește următoarea etapă: negocieri tehnice privind un coridor permanent, administrarea viitoare a strâmtorii, schimbul de informații, managementul traficului și furnizarea serviciilor de navigație și securitate. Coridorul temporar nu a fost anunțat încă drept operațional. Nu au fost publicate coordonatele sale, data de activare sau regulile comerciale după care navele îl vor utiliza. Înțelegerea schimbă însă fundamental cadrul negocierilor: după luni în care Iranul și Omanul au susținut sisteme diferite de tranzit, cele două state riverane încearcă acum să construiască împreună o singură rută temporară. Miza economică este enormă. Înaintea conflictului, prin Hormuz treceau aproximativ 20 milioane de barili pe zi de țiței și produse petroliere , echivalentul a circa 25% din comerțul maritim mondial cu petrol , potrivit Agenției Internaționale pentru Energie. Luni, 24 august, fluxul petrolier estimat prin strâmtoare a fost de aproximativ 5 milioane de barili pe zi , conform datelor Vortexa citate de Reuters. Diferența dintre cele două niveluri arată cât de departe este încă navigația de normalitate. Un singur coridor încearcă să înlocuiască două sisteme rivale de tranzit Noua formulă Iran–Oman încearcă să rezolve o problemă care s-a dovedit aproape la fel de importantă precum securitatea fizică a navelor: lipsa unui regim comun de navigație. În iunie, Omanul, în coordonare cu Organizația Maritimă Internațională, pusese la dispoziție un coridor temporar pentru navele blocate în Golf. Muscatul a precizat atunci că trecerea trebuie să respecte dreptul internațional și să se facă fără taxe de tranzit. Schema a permis reluarea unor traversări, dar nu a rezolvat disputa asupra controlului strâmtorii. Iranul a continuat să ceară navelor să urmeze traseele aprobate de autoritățile sale și a susținut că orice nouă rută trebuie coordonată cu Teheranul. La începutul lunii august, pozițiile erau încă sensibil diferite. O sursă iraniană implicată în negocieri declara pentru Reuters că Teheranul urmărea controlul traficului care intră în Golf și acces la informații privind navele care ies, inclusiv posibilitatea de a interveni asupra acestora. Noua formulă de „coridor temporar comun” încearcă să depășească tocmai această dublă autoritate. În locul unei rute omanite contestate de Iran și al unor trasee impuse separat de Teheran, cele două state încearcă să creeze un mecanism acceptat de ambele părți. Negocierea se mută de la traseul navelor la administrarea Hormuzului Partea strategică a acordului apare după coridorul temporar. Iranul și Omanul au stabilit continuarea negocierilor tehnice pentru un coridor permanent și pentru administrarea viitoare a Strâmtorii Hormuz . Discuțiile vor acoperi schimbul de informații, managementul traficului și serviciile de navigație și securitate. Astfel, negocierea nu mai privește exclusiv traseul pe care navele îl pot folosi în perioada actuală de risc. Cele două state încep să discute arhitectura pe termen lung a uneia dintre cele mai sensibile infrastructuri maritime ale economiei mondiale. Omanul și Iranul au afirmat încă din iunie că statutul lor de state riverane le conferă un rol central în gestionarea navigației, dar au subliniat simultan necesitatea respectării dreptului internațional și menținerii strâmtorii deschise comerțului internațional. Înțelegerea din 25 august păstrează această formulă. Comunicatul menționează atât drepturile suverane ale celor două state de coastă, cât și dreptul internațional aplicabil. Cele două guverne vor, de asemenea, consultări cu celelalte state riverane ale Golfului. Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatarul, Kuweitul, Bahrainul și Irakul depind în grade diferite de accesul prin Hormuz, astfel încât funcționarea pe termen lung a unui nou sistem de navigație va necesita cooperare regională mult mai largă decât relația bilaterală Teheran–Muscat. Deminarea devine parte a soluției comune A doua componentă concretă a înțelegerii este proiectul comun pentru curățarea minelor din strâmtoare. Problema apare în aceeași zi în care președintele american Donald Trump a declarat că minele din principala zonă de navigație au fost eliminate sau detonate și a avertizat Iranul să nu instaleze altele. Declarația americană și proiectul Iran–Oman nu descriu însă neapărat aceeași arie maritimă. Washingtonul a prezentat operațiunile sale în raport cu principalele rute utilizate de nave și cu zonele pe care le consideră relevante pentru navigația…