Hormuz reintră în zona roșie: petrolul trece de 100 dolari, iar riscul de navigație scumpește energia globală — NRG-IA

Strâmtoarea Hormuz a redevenit punctul critic al energiei globale, după un nou episod de confruntare între SUA și Iran, atacuri raportate asupra navelor comerciale și creșterea prețului petrolului peste pragul de 100 de dolari/baril. Situația nu indică o închidere completă și verificată a fluxurilor energetice, dar arată ceva aproape la fel de important pentru piețe: navigația prin Hormuz nu mai este percepută ca un risc teoretic, ci ca un risc operațional imediat. Reuters a relatat că petrolul Brent a urcat la aproximativ 101,47 dolari/baril, după reluarea ostilităților dintre SUA și Iran, într-un moment în care speranțele privind redeschiderea stabilă a Strâmtorii Hormuz au fost din nou puse sub semnul întrebării. WTI a crescut, de asemenea, spre 95,93 dolari/baril, după ce la deschidere avansul fusese de peste 3%. Piața nu mai reacționează doar la conflict, ci la incapacitatea de a naviga normal Diferența față de alte episoade de tensiune din Golf este că riscul nu mai rămâne limitat la declarații militare sau avertismente diplomatice. Navele comerciale, petrolierele, transportatorii de produse petroliere și LNG-ul intră în calculul pieței ca active expuse direct. Când un culoar maritim strategic nu mai poate fi folosit predictibil, energia începe să fie evaluată prin costul riscului, nu doar prin raportul clasic dintre cerere și ofertă. Associated Press a relatat că armata americană a anunțat interceptarea unor atacuri iraniene asupra a trei nave ale Marinei SUA în Strâmtoarea Hormuz, fără ca navele americane să fie lovite, iar SUA au răspuns prin lovituri asupra unor facilități militare iraniene. Iranul, în schimb, a acuzat SUA că au încălcat armistițiul prin atacuri asupra unor nave și asupra unor zone civile de coastă, potrivit Reuters. Această suprapunere de versiuni trebuie tratată cu prudență. Este confirmat că tensiunea militară a crescut și că piețele au reacționat. Nu este prudent să fie prezentată ca fapt o versiune completă a responsabilității pentru fiecare incident, cât timp părțile aflate în conflict oferă relatări opuse. Atacul raportat asupra unui petrolier chinez schimbă miza diplomatică Un element nou, cu greutate strategică, este atacul raportat asupra unui petrolier chinez de produse petroliere lângă intrarea în Strâmtoarea Hormuz. Reuters, citând Caixin, a relatat că o navă de produse petroliere deținută de un armator chinez ar fi fost atacată pe 4 mai în apropiere de portul Al Jeer din Emiratele Arabe Unite, la intrarea în strâmtoare. Acest detaliu contează dincolo de incidentul punctual. China este unul dintre principalii cumpărători ai petrolului care tranzitează Hormuz, iar fluxurile energetice din Golf sunt orientate majoritar spre Asia. Potrivit EIA, în prima jumătate a anului 2025, aproximativ 89% din țițeiul și condensatul care au trecut prin Hormuz au mers către piețele asiatice, iar China, India, Japonia și Coreea de Sud au reprezentat împreună 74% din aceste fluxuri. Dacă navele cu legătură chineză devin ținte sau sunt percepute ca vulnerabile, criza nu mai este doar SUA–Iran. Devine o problemă de securitate energetică asiatică, cu efecte globale asupra prețurilor, asigurărilor maritime, rutelor comerciale și diplomației. Navele „întunecate” arată că piața funcționează în regim de avarie Reuters a relatat și că Emiratele Arabe Unite au reușit să treacă petroliere prin Hormuz cu sistemele de urmărire oprite, în încercarea de a continua exporturile în condiții de conflict. Astfel de operațiuni nu arată normalizare, ci exact opusul: exporturile nu mai circulă într-un cadru comercial obișnuit, ci prin tactici de reducere a vizibilității, rute indirecte și risc maritim crescut. Când o parte din comerțul cu petrol ajunge să depindă de dezactivarea semnalelor AIS, de transferuri navă-la-navă și de discreție operațională, piața pierde transparență. Iar lipsa transparenței se transformă rapid în primă de risc: prețuri mai mari, costuri de asigurare mai ridicate, reticență a armatorilor și contracte mai greu de executat. Aici se află diferența dintre o criză de ofertă clasică și o criză de navigație. Petrolul poate exista fizic, terminalele pot avea volume, iar cumpărătorii pot dori marfa. Problema este dacă transportul se poate face suficient de sigur, ieftin și predictibil. De ce Hormuz contează mai mult decât orice alt punct de presiune energetică Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante artere energetice ale lumii. EIA arată că, în prima jumătate a anului 2025, prin Hormuz au trecut în medie 20,9 milioane barili/zi de petrol și produse petroliere, echivalent cu aproximativ 20% din consumul global de lichide petroliere și cu un sfert din comerțul maritim global cu petrol. Tot prin această rută au trecut 11,4 miliarde picioare cubice/zi de LNG, adică peste 20% din comerțul global cu gaz natural lichefiat. Alternativele există, dar sunt limitate. EIA indică faptul că principalele conducte care pot ocoli Hormuz, în Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, pot prelua…