Prețul petrolului iranian scade în China sub ICE Brent — NRG-IA

Țițeiul iranian vândut în China a pierdut prima de preț acumulată în ultimele luni și a revenit în zona de discount față de ICE Brent, după ce rafinăriile independente chineze au redus cumpărările și au coborât ritmul de procesare. Mișcarea arată o schimbare importantă în raportul de forță dintre exportatorii sancționați și cumpărătorii chinezi: când marjele rafinăriilor scad, avantajul geopolitic al petrolului rar sau riscant se transformă rapid în negociere comercială dură. Potrivit Reuters, cargouri Iranian Light pentru livrare în provincia Shandong au fost oferite la un discount de 0,50–1 dolar/baril față de contractul ICE Brent, după ce în ultimele două luni se tranzacționaseră cu prime de 1–2 dolari/baril. Bloomberg News, într-o relatare preluată de Moneyweb, indică pentru livrările din iulie un discount de peste 1 dolar/baril față de ICE Brent. Diferența dintre nivelurile raportate nu schimbă direcția pieței: țițeiul iranian a trecut de la raritate plătită în plus la marfă care are nevoie de discount pentru a atrage cumpărători. Presiunea vine din Shandong, centrul rafinăriilor independente chineze cunoscute în industrie drept „teapots”. Aceste unități private au fost cumpărători importanți de țiței iranian, rusesc și venezuelean, adică barili vânduți cu reduceri din cauza sancțiunilor, riscurilor de transport și dificultăților de plată. Când aceste rafinării reduc activitatea, efectul se vede direct în prețul sortimentelor sancționate. Rafinăriile „teapot” au schimbat sensul negocierii Rafinăriile independente chineze au funcționat mult timp ca supapă comercială pentru petrolul iranian. U.S. Treasury afirmă că China cumpără aproximativ 90% din exporturile petroliere ale Iranului, iar rafinăriile „teapot” reprezintă majoritatea acestor importuri. Aceste fluxuri sunt expuse sancțiunilor, folosesc frecvent companii intermediare, transferuri ship-to-ship, documente modificate și o flotă de transport greu de urmărit. În condiții normale pentru această piață, riscul de sancțiuni se compensează prin discount. Cumpărătorul acceptă incertitudine juridică, reputațională și logistică, dar primește petrol mai ieftin. În ultimele luni, însă, tensiunile din Orientul Mijlociu și restrângerea unor fluxuri au împins anumite sortimente sancționate în zona de primă de preț. Pentru rafinăriile chineze cu marje fragile, această relație a devenit tot mai greu de susținut. Reuters notează că importurile chineze de țiței iranian au coborât în mai la 1,10 milioane barili/zi, cel mai redus nivel din ianuarie 2025, potrivit datelor Kpler. În același timp, exporturile de țiței ale Iranului au ajuns în mai la niveluri foarte scăzute, estimate de Kpler la 260.000 barili/zi și de OilX la 350.000 barili/zi, mult sub media anului 2025. În mod normal, o asemenea restrângere a exporturilor ar susține prețurile. Faptul că Iranian Light revine totuși în discount arată cât de puternică a devenit frâna cererii chineze. Marjele slabe și stocurile ridicate reduc apetitul Chinei Problema rafinăriilor chineze nu ține doar de prețul sortimentului iranian, ci de economia întregului lanț de procesare. S&P Global Commodity Insights arată că rafinăriile din China ar putea prelungi în iunie tendința de reducere a procesării, pe fondul cererii slabe pentru produse petroliere, al stocurilor ridicate și al incertitudinii privind costurile de aprovizionare. Un analist citat de Platts estima că procesarea de țiței a Chinei poate coborî sub 13 milioane barili/zi în iunie, după 13,35 milioane barili/zi în aprilie, nivel descris ca minim al ultimelor 44 de luni. Datele S&P indică și o reducere a ratei de utilizare la rafinăriile de stat: 49 de unități au funcționat în mai la o medie de 71,6%, cel mai redus nivel din ultimii 74 de luni. La marile complexe private, rata medie a scăzut cu nouă puncte procentuale față de aprilie, până la 70%. Aceste date confirmă că problema nu se limitează la câteva rafinării marginale, ci reflectă o ajustare mai largă a sistemului de rafinare chinez. Reuters a relatat separat că Beijingul a permis unor rafinării independente aflate pe pierdere să reducă producția din iunie, după ce anterior autoritățile încercaseră să mențină oferta de combustibili. Această relaxare schimbă poziția de negociere a exportatorilor sancționați. Dacă rafinăriile nu mai sunt obligate să proceseze la ritm ridicat, ele nu mai trebuie să accepte orice preț pentru barilii iranieni sau ruși. EIA explică problema structurală a Chinei printr-o schimbare a consumului final. Cererea pentru combustibili de transport a pierdut din dinamism, iar creșterea consumului petrolier vine tot mai mult din LPG, nafta și alte produse folosite în petrochimie. Această schimbare reduce presiunea directă asupra rafinăriilor clasice și poate diminua nevoia de importuri suplimentare de țiței, mai ales atunci când stocurile interne sunt confortabile. Petrolul rusesc ESPO simte aceeași presiune Iranul nu este singurul exportator afectat. Reuters arată că sortimentul rusesc…