Preț spot de 5.321 lei/MWh: de ce România plătește vârful de seară în caniculă — NRG-IA
Piața de Energie Autor: Ioana BuzoaicaPrețul de 5.321 lei/MWh atins pe Piața pentru Ziua Următoare nu înseamnă că România a rămas fără energie și nici că solarul sau bateriile nu contează. Arată că sistemul încă nu poate muta suficientă…
Niciun sistem energetic nu este judecat după media unei zile. Este judecat după sfertul de oră în care cererea este maximă, producția ieftină dispare, iar opțiunile rămase sunt puține. Pentru intervalul de seară al zilei de 30 iunie, prețul energiei pe Piața pentru Ziua Următoare a urcat la 5.321 lei/MWh, echivalentul a peste 1.000 euro/MWh. Media zilei a fost de 293,44 euro/MWh, respectiv aproximativ 1.537 lei/MWh, potrivit OPCOM. Diferența dintre media unei zile și vârful punctual spune aproape totul despre natura episodului: nu a fost o zi fără energie, ci un interval extrem de scump în care sistemul a trebuit să găsească rapid ultimii MWh disponibili. În lei/MWh, nivelul reprezintă un maxim nominal pe PZU. În euro, comparația trebuie făcută cu prudență: echivalentul de circa 1.015 euro/MWh a rămas ușor sub vârful de 1.021,89 euro/MWh consemnat în septembrie 2024. Diferența contează mai puțin pentru piața de astăzi decât pentru rigoarea formulării: nu toate recordurile sunt comparabile dacă moneda, produsul sau granularitatea de tranzacționare diferă. Prețul extrem nu este factura populației și nu se transferă automat, integral, în fiecare kWh facturat gospodăriilor. Furnizorii cumpără energie prin contracte bilaterale, contracte pe termen lung, piețe forward, PZU, piața intrazilnică și mecanisme de echilibrare. Dar episoadele repetate de acest tip cresc costul riscului pentru furnizori, industrie și, în timp, pentru întregul sistem. Piața spot nu stabilește singură factura, însă arată cât de scump devine sistemul atunci când pierde flexibilitatea exact în orele critice. România nu duce lipsă de MW instalați. Duce lipsă de MW disponibili la ora potrivită La începutul anului, România avea o putere brută instalată de 19.368 MW, în timp ce Transelectrica prognoza pentru serile de caniculă un consum maxim de aproximativ 8.000 MW. La prima vedere, diferența pare suficientă pentru confort: peste 19 GW instalați pentru un consum de 8 GW. Această comparație este însă înșelătoare. Puterea instalată este o fotografie contabilă. Sistemul are nevoie de capacitate disponibilă, dispecerizabilă și livrabilă în rețea exact în momentul de consum. Un parc fotovoltaic instalat nu produce la ora 20:00. O turbină eoliană nu livrează energie dacă vântul este slab. O centrală aflată în revizie nu poate intra în piață. O baterie neîncărcată sau utilizată pentru alte servicii nu poate acoperi automat vârful de seară. Canicula a amplificat această diferență. Aerul condiționat ridică puternic cererea în locuințe, birouri, spații comerciale și industrie. Transelectrica a convocat Comandamentul Energetic, a anulat unele retrageri programate din exploatare și a pregătit măsuri operative graduale pentru menținerea echilibrului producție–consum. Operatorul a vorbit despre funcționare sigură și măsuri preventive, nu despre iminența unui blackout. În același timp, producția fotovoltaică urmează o curbă opusă cererii de seară. Ea reduce prețurile și consumul de combustibili în orele de prânz, dar își pierde rapid contribuția după apus. Energia produsă la ora 13:00 nu poate fi folosită la ora 20:00 decât dacă este stocată sau dacă o altă resursă flexibilă preia instantaneu locul solarului. Aceasta este vulnerabilitatea reală: România poate avea multă energie ieftină în mijlocul zilei și prea puțină energie flexibilă după apus. Nu este o contradicție. Este efectul normal al unui sistem în care producția variabilă crește mai repede decât capacitatea de a muta energia între ore. Vârful de seară a coincis cu mai multe surse limitate Episodul de pe PZU nu are un singur vinovat. Prețul s-a format prin suprapunerea mai multor factori: consum ridicat din cauza caniculei, solar în retragere, producție eoliană slabă și capacități convenționale indisponibile sau reduse. Ziarul Financiar a indicat că, în intervalul critic, Unitatea 1 de la Cernavodă era oprită pentru revizie planificată, iar centrala pe gaze Brazi funcționa cu o parte din capacitate indisponibilă. Nuclearelectrica anunțase oficial intrarea Unității 1 în oprire planificată începând cu 10 mai. OMV Petrom comunicase anterior că Brazi urma să fie în revizie integrală timp de 26 de zile în trimestrul al doilea, apoi să funcționeze cu jumătate din capacitate pentru restul trimestrului. Aici se vede diferența dintre capacitate și flexibilitate. România are hidrocentrale, centrale pe gaze, nuclear, cărbune, eolian, solar și baterii. Dar într-un interval de seară cu cerere ridicată contează câte dintre aceste resurse sunt efectiv disponibile, cât de repede pot reacționa și dacă pot livra în zona de rețea unde este nevoie de energie. O centrală nucleară oferă producție stabilă, dar nu poate înlocui instantaneu o unitate ieșită în revizie. O centrală pe gaze poate fi flexibilă, însă nu ajută dacă funcționează cu capacitate redusă. Hidrocentralele pot acoperi vârfuri, dar apa este o resursă care trebuie gestionată pe zile, săptămâni și luni. Iar eolianul și solarul contribuie decisiv atunci când…