Berkeley descoperă cum paladiul și titanul pot amplifica fuziunea nucleară la energii joase — NRG-IA

Tehnologie & Inovație

Berkeley Lab și University of California, Davis au descoperit că mediul metalic în care se află combustibilul poate schimba radical probabilitatea fuziunii nucleare. La cele mai mici energii testate,…

Berkeley descoperă cum paladiul și titanul pot amplifica fuziunea nucleară la energii joase — NRG-IA
Cercetătorii de la Lawrence Berkeley National Laboratory și University of California, Davis au deschis o direcție nouă în cursa pentru fuziune: în loc să controleze reacția doar prin temperaturi extreme, presiune sau câmpuri magnetice, au demonstrat că materialul în care este introdus combustibilul poate modifica direct probabilitatea ca nucleele să fuzioneze . Studiul, publicat pe 18 iulie 2026 în Nature Communications , a folosit paladiu și titan încărcate cu deuteriu. La energii foarte mici, acolo unde probabilitatea fuziunii dintre două nuclee izolate ar trebui să scadă aproape spre zero, cercetătorii au observat un nivel persistent al reacțiilor. La limita inferioară a experimentului, randamentul măsurat a depășit cu peste 10¹⁸ ori predicția pentru nuclee nescreenate. Cifra descrie amplificarea probabilității reacției , nu energia electrică produsă. Pentru tehnologie, întrebarea decisivă devine acum alta: cât de mult poate fi crescută rata absolută a fuziunii dacă materialele sunt proiectate special pentru acest scop? Dacă răspunsul este suficient de mare, fuziunea ar putea primi un instrument de control pe care marile concepte actuale de reactor îl exploatează mult mai puțin: ingineria atomică a materialului în care se află combustibilul . Până acum încălzeam combustibilul. Berkeley arată că putem începe să proiectăm și mediul nuclear Fuziunea produce energie atunci când două nuclee atomice ușoare se combină într-un nucleu mai greu. Problema fundamentală este că nucleele au sarcină electrică pozitivă și se resping. Soluția dominantă a fizicii fuziunii a fost să le furnizeze suficientă energie pentru a se apropia. ITER, cel mai mare experiment internațional cu confinare magnetică, este proiectat pentru o plasmă de deuteriu și tritiu de aproximativ 150 de milioane de grade Celsius . Obiectivul său este un factor Q de cel puțin 10: aproximativ 500 MW putere de fuziune pentru 50 MW de putere injectată în plasmă pentru încălzire. National Ignition Facility din SUA atacă problema prin compresie: 192 de lasere concentrează energia asupra unei capsule minuscule de combustibil. În experimentul din 7 aprilie 2025, NIF a obținut 8,6 MJ de energie de fuziune pentru 2,08 MJ de energie laser ajunsă la țintă, un câștig al țintei de 4,13. Berkeley introduce o a treia variabilă. Într-un metal, electronii și structura atomică modifică mediul prin care nucleele trebuie să se apropie. Electronii pot ecrana parțial repulsia electrică, iar defectele din rețeaua cristalină și distribuția deuteriumului pot crea regiuni în care fuziunea devine mai probabilă. Berkeley Lab descrie direcția drept „materials-driven fusion” : materialul devine participant activ la reacție, nu doar recipientul sau peretele care trebuie să-i reziste. Această perspectivă extinde fundamental rolul materialelor în tehnologiile de fuziune. Până acum, cercetarea s-a concentrat în principal pe dezvoltarea unor materiale capabile să reziste temperaturilor extreme, bombardamentului cu neutroni și solicitărilor mecanice din interiorul reactorului. Rezultatele Berkeley sugerează că materialul ar putea avea și o funcție activă: proprietățile sale electronice și structura cristalină pot influența probabilitatea reacției de fuziune. Dacă acest efect va putea fi controlat și optimizat, proiectarea viitoarelor reactoare nu va mai urmări doar rezistența materialelor, ci și capacitatea lor de a crea un mediu favorabil reacției nucleare. Cum funcționează experimentul Echipa a introdus deuteriu — un izotop greu al hidrogenului — în folii subțiri de paladiu și titan și apoi a bombardat materialul cu un fascicul de ioni de deuteriu. Atunci când un deuteron din fascicul ajunge suficient de aproape de unul aflat în metal, poate apărea reacția de fuziune deuteriu–deuteriu. Cercetătorii au urmărit produsele nucleare caracteristice reacției și au modificat energia fasciculului pentru a vedea cât de repede scade probabilitatea fuziunii. Rezultatul surprinzător apare sub aproximativ 2–2,5 keV . În loc ca randamentul să continue să se reducă exponențial, experimentele arată un „platou”: reacțiile continuă la un nivel mult mai mare decât cel anticipat pentru nuclee izolate. Fenomenul a fost observat atât în hidruri de paladiu, cât și de titan. Mecanismul microscopic complet este următoarea problemă de rezolvat. Echipa investighează rolul structurii electronice, al defectelor cristaline, al compoziției și al modului în care deuteriul este distribuit în material. Prima aplicație poate fi mult mai apropiată decât o centrală: generatoarele compacte de neutroni Berkeley indică deja o direcție practică foarte concretă: surse de neutroni mai compacte și mai eficiente . Generatoarele de neutroni sunt, în esență, dispozitive controlabile electric care produc reacții de fuziune la scară mică. Agenția Internațională pentru Energie Atomică operează asemenea echipamente folosind reacții deuteriu–deuteriu și deuteriu–tritiu. Generatoarele compacte ale instalației sale pot ajunge până la…

Citește articolul complet pe NRG-IA →