Diesel crack spread depășește 100 $/baril: motorina devine punctul critic al pieței petroliere — NRG-IA

Motorina a devenit unul dintre cele mai tensionate puncte ale pieței energetice mondiale. Luni, 17 august, diesel crack spread-ul american — diferența de piață dintre valoarea unui baril de diesel și cea a țițeiului folosit ca referință — a depășit pentru prima dată 100 de dolari pe baril și a atins un maxim intraday de 102,20 $/baril . Recordul nu arată doar că motorina este scumpă. El arată că valoarea produsului rafinat se îndepărtează tot mai mult de valoarea materiei prime din care este obținut. În spatele acestei diferențe se află o problemă din ce în ce mai clară: petrolul poate exista pe piață, dar nu poate deveni motorină fără rafinării funcționale, capacitate disponibilă și fluxuri logistice capabile să ducă produsul finit acolo unde este cerut. În acest moment, toate cele trei sunt sub presiune. Recordul de 102,20 $/baril arată tensiunea din rafinare Diesel crack spread-ul este folosit pe piețele de energie ca indicator al economiei brute a rafinării. Contractul futures pentru motorină cu conținut redus de sulf este convertit din dolari pe galon în dolari pe baril, iar din această valoare se scade prețul futures al țițeiului WTI. La 17 august, diferența a urcat până la 102,20 $/baril, după ce stabilise noi maxime intraday în cinci dintre ultimele șase sesiuni. După atingerea recordului, spread-ul se tranzacționa în jur de 99,82 $/baril. Pragul de 100 de dolari echivalează matematic cu aproximativ 2,38 dolari pentru fiecare galon de produs, dar această valoare nu reprezintă profitul efectiv al unei rafinării. Indicatorul nu scade energia consumată în procesare, transportul, costurile fixe, structura instalației, tipul țițeiului, randamentul real al rafinăriei sau celelalte produse rezultate din același baril. Valoarea sa este alta: arată cât de mult plătește piața pentru produsul rafinat în raport cu materia primă. Iar diferența a ajuns la un nivel fără precedent. Rafinăriile americane produc aproape de limită, dar stocurile continuă să scadă Situația devine mai relevantă dacă recordul este comparat cu ceea ce se întâmplă fizic în rafinării. În săptămâna încheiată la 7 august, rafinăriile americane funcționau la 96,2% din capacitatea operațională , potrivit Energy Information Administration. Producția de distilate, categoria care include motorina și combustibilul pentru încălzire, era în jur de 5,3 milioane de barili pe zi. Cu toate acestea, stocurile nu se refac. SUA aveau 107,1 milioane de barili de distilate în inventare , cu aproximativ 12% sub media ultimilor cinci ani pentru această perioadă și la cel mai redus nivel sezonier din 1996. Această combinație schimbă natura problemei. Marjele extrem de ridicate oferă rafinăriilor stimulentul economic maxim pentru a produce, iar instalațiile americane rulează deja aproape de plafon. Totuși, cererea internă și externă absoarbe volumele suficient de repede încât inventarele rămân foarte reduse. Administrația americană încearcă acum să obțină și mai multă producție. Secretarul Energiei, Chris Wright, a declarat luni că intenționează să discute cu rafinăriile despre posibilitatea creșterii throughput-ului, admițând însă că instalațiile funcționează deja la rate foarte ridicate. Limita nu mai este doar prețul care ar convinge rafinăria să producă. Devine capacitatea fizică disponibilă. Rafinarea globală este cu aproape 5 milioane de barili pe zi sub anul trecut Problema nu este exclusiv americană. International Energy Agency estimează că rafinăriile lumii au procesat în iulie aproximativ 80,9 milioane de barili de țiței pe zi , cu aproape 5 milioane de barili pe zi mai puțin decât în iulie 2025 . Diferența este enormă pentru o piață în care produsele finite trebuie să circule continuu între regiuni. IEA estimează că numai exporturile de diesel din Rusia, Orientul Mijlociu și principalii furnizori asiatici au fost în iulie cu aproximativ 1,3 milioane de barili pe zi sub nivelul de anul trecut . Volumul reprezintă aproximativ 20% din comerțul maritim mondial cu diesel . Aceasta este una dintre explicațiile fundamentale pentru recordul actual. Piața nu încearcă doar să găsească petrol. Încearcă să înlocuiască o cantitate foarte mare de motorină care ar fi trebuit să ajungă pe mare la consumatori și nu mai ajunge în aceleași volume. Hormuz lovește atât materia primă, cât și combustibilul deja rafinat Strâmtoarea Hormuz amplifică problema în două puncte ale lanțului energetic. Primul este evident: prin această rută circulă o parte esențială a țițeiului produs în Golful Persic. Al doilea este mai puțin vizibil, dar decisiv pentru motorină. Orientul Mijlociu nu exportă doar petrol brut. În regiune funcționează rafinării de mari dimensiuni care furnizează diesel, combustibil de aviație și alte produse petroliere către Europa și Asia. Atunci când traficul maritim este sever restrâns sau o rafinărie regională este scoasă din funcțiune, piața pierde direct produs finit. IEA estimează că exporturile maritime mondiale de produse petroliere au fost în iulie cu 3,8…