Netanyahu respinge planul în 15 puncte pentru Gaza: riscurile pentru gazele din Mediterana de Est — NRG-IA

Benjamin Netanyahu a respins public foaia de parcurs în 15 puncte susținută de administrația Trump pentru următoarea fază a procesului din Gaza, deschizând o divergență strategică cu Washingtonul asupra ordinii în care ar trebui să avanseze dezarmarea Hamas și retragerea armatei israeliene. Premierul israelian cere dezarmarea completă a organizației înaintea retragerii, în timp ce mecanismul negociat de Statele Unite și partenerii regionali leagă cele două procese prin pași reciproci și verificabili. Disputa depășește însă Gaza. Washingtonul încearcă în paralel să construiască mecanisme de dezescaladare în Liban și în relația cu Iranul, în timp ce Israelul insistă asupra menținerii presiunii militare până la neutralizarea amenințărilor pe care le consideră directe. Dacă această arhitectură regională se fracturează și conflictul se intensifică din nou, una dintre expunerile economice majore se află în Mediterana de Est, unde zăcămintele israeliene de gaze au devenit esențiale pentru Israel, Egipt și Iordania și sunt legate de investiții și contracte de zeci de miliarde de dolari. Precedentul este foarte recent. Leviathan, principalul zăcământ offshore israelian, a fost oprit mai mult de o lună în 2026 din motive de securitate după extinderea conflictului cu Iranul. O nouă escaladare nu ar produce automat aceeași consecință, dar experiența acestui an demonstrează că infrastructura energetică offshore poate fi retrasă din operare atunci când evaluarea de securitate o cere. Netanyahu contestă ordinea dezarmării și retragerii Declarația premierului israelian din 9 august este explicită: Israelul nu acceptă documentul în 15 puncte în forma actuală și nu intenționează să înceapă retragerea IDF din Gaza înainte ca Hamas să fie dezarmat complet, inclusiv de armamentul greu și ușor. Negocierile cu Washingtonul continuă, iar Netanyahu a precizat că unele elemente ale propunerii americane sunt acceptabile. Disputa privește însă una dintre componentele centrale ale întregii arhitecturi: cine face primul pas și ce garanție are că cealaltă parte își va îndeplini obligația corespunzătoare. Documentul în 15 puncte este o foaie de parcurs pentru implementarea planului mai amplu privind Gaza susținut de administrația Trump. El a fost elaborat prin structurile Board of Peace împreună cu garanții procesului — Statele Unite, Egipt, Qatar și Turcia — și prezentat Consiliului de Securitate al ONU în mai 2026. Mecanismul este construit pe reciprocitate și verificare. Dezafectarea arsenalelor și structurilor armate trebuie să avanseze în etape, în paralel cu pași proporționali ai Israelului, iar progresul trebuie verificat înainte de trecerea la faza următoare. Rezoluția 2803 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată în noiembrie 2025, leagă de asemenea retragerea israeliană de praguri de demilitarizare și de instalarea unui nou dispozitiv de securitate. Poziția lui Netanyahu schimbă această succesiune. Israelul cere finalizarea dezarmării înainte ca retragerea să înceapă. Pentru Washington, diferența nu este procedurală. Întregul mecanism a fost construit tocmai pentru a evita situația în care una dintre părți își cedează principalul instrument de presiune înainte de a primi concesia celeilalte. Hamas acceptă procesul, dar condiționează predarea armelor Nici poziția Hamas nu poate fi redusă la o acceptare necondiționată a dezarmării. Oficiali ai organizației au declarat că Hamas rămâne angajat față de foaia de parcurs negociată, însă leagă predarea armelor de retragerea israeliană și încetarea atacurilor. Organizația preferă formula transferării și depozitării armamentului sub controlul unei administrații palestiniene tehnocrate, evitând termenul de „dezarmare” utilizat de administrația Trump. Rezultă două poziții care se întâlnesc asupra ideii unui proces negociat, dar se despart exact asupra ordinii în care acesta trebuie executat. Pentru Israel, dezarmarea trebuie să producă mai întâi schimbarea ireversibilă a situației de securitate. Pentru mecanismul susținut de Washington, dezarmarea și retragerea trebuie să înainteze împreună, fiecare etapă declanșând-o pe următoarea. Blocarea acestei succesiuni riscă să oprească procesul înainte de transferul efectiv al controlului către structurile palestiniene și internaționale prevăzute de plan. Aceeași ecuație apare în Liban Disputa nu este izolată. În Liban, Statele Unite mediază un mecanism bazat pe aceeași logică: dezarmarea verificată a Hezbollah trebuie asociată cu retragerea progresivă a Israelului. La 7 august, Israelul și Libanul au convenit asupra unei liste de state care ar putea furniza personal pentru verificarea procesului de dezarmare, fără să existe însă un acord final asupra următoarei retrageri israeliene. Structura este aproape identică: securitatea Israelului trebuie îmbunătățită prin reducerea capacității militare a unei organizații armate, iar retragerea forțelor israeliene trebuie să ofere contraponderea politică și teritorială necesară pentru ca procesul să…