Motorina se scumpește mai repede decât petrolul: rafinăriile din Rusia și Arabia Saudită pun presiune pe piață — NRG-IA

Piața mondială a petrolului a intrat într-o configurație neobișnuită: producătorii încearcă să readucă țiței în sistem, dar carburantul de care depind transportul rutier, agricultura și o parte importantă a industriei se scumpește mai repede decât materia primă din care este produs. Luni, 10 august, contractul american ULSD, referința bursieră pentru motorina cu conținut foarte redus de sulf, a urcat cu 7,4%, la aproximativ 4,19 dolari pe galon. În Europa, marja de rafinare pentru motorină a crescut cu aproape 10%. În aceeași ședință, Brent a avansat cu aproximativ 5%, până la 87,72 dolari pe baril, iar WTI cu puțin peste 5%, la 82,13 dolari. Diferența de ritm spune mai mult decât variația zilnică a unor contracte futures. Motorina începe să reflecte o problemă separată de cea a țițeiului: lumea poate avea mai mulți barili disponibili la sondă și, simultan, prea puțină capacitate funcțională pentru a-i transforma în carburanți și a transporta produsele rezultate către piețele care au nevoie de ele. Atacurile asupra rafinăriilor rusești, oprirea rafinăriei saudite Jazan, fluxurile reduse prin Strâmtoarea Hormuz și stocurile foarte mici de distilate din Statele Unite suprapun mai multe constrângeri exact în aceeași verigă a sistemului. Iar această verigă nu mai este extracția petrolului. Este rafinarea. Rafinarea devine veriga slabă a sistemului petrolier Raportul IEA pentru piața petrolului din iulie descria deja ruptura înainte ca noile atacuri din august să amplifice presiunea. Oferta mondială de petrol recuperase aproximativ 4,1 milioane de barili pe zi în iunie, până la 98,8 milioane bpd, pe măsură ce o parte a fluxurilor perturbate revenea în sistem. Activitatea rafinăriilor mondiale rămânea însă cu aproximativ 6 milioane bpd sub nivelul din aceeași perioadă a anului precedent. Diferența era și mai vizibilă în Golf. Exporturile de țiței își recuperaseră o parte importantă din volumele pierdute, în timp ce exporturile de produse rafinate și GPL rămâneau la mai puțin de jumătate din nivelurile anterioare războiului. Marjele de rafinare și diferențele dintre valoarea produselor finite și costul țițeiului ajunseseră deja la maxime ale ultimilor patru ani. Această dislocare schimbă mecanismul prin care piața interpretează oferta. Un milion de barili suplimentari de țiței nu echivalează cu un milion de barili suplimentari de motorină, benzină sau kerosen. Între sondă și rezervorul consumatorului există rafinăria, infrastructura de transport, terminalele și rutele maritime. Dacă una dintre aceste verigi pierde capacitate, surplusul din amonte nu ajunge automat în aval. Tocmai de aceea politica OPEC+ nu mai poate fi citită doar prin prisma numărului de barili pe care grupul îi permite să revină în piață. Riadul și Moscova pot influența producția de țiței, dar disponibilitatea carburanților depinde tot mai mult de infrastructura care procesează și livrează acel țiței. OPEC+ poate readuce barili, dar nu poate înlocui capacitatea de rafinare pierdută Arabia Saudită și Rusia rămân în centrul coordonării OPEC+. În iulie, grupul producătorilor care aplică ajustările voluntare a convenit o creștere de aproximativ 188.000 bpd pentru august, continuând retragerea graduală a reducerilor de ofertă introduse anterior. Pe piața fizică, procesul a fost însă mult mai puțin liniar. Războaiele și atacurile asupra infrastructurii au redus capacitatea unor producători de a transforma cotele mai mari în volume suplimentare efectiv disponibile pentru consumatorii finali. IEA estimează, în același timp, o scădere a cererii mondiale de petrol cu aproximativ 1 milion bpd în 2026. Presiunea asupra motorinei nu apare astfel pe fondul unui boom generalizat al consumului mondial de petrol. Ea este compatibilă cu o piață în care cererea agregată slăbește, dar oferta unui produs esențial devine insuficientă deoarece infrastructura care îl produce și îl distribuie este perturbată. Acesta este unul dintre cele mai importante contraste ale pieței actuale. OPEC+ poate relaxa oferta de materie primă, dar nu poate compensa printr-o simplă majorare de cotă o rafinărie scoasă din funcțiune sau o rută maritimă care operează la o fracțiune din traficul obișnuit. Rusia poate exporta mai mult țiței tocmai când produce mai puțini carburanți Rusia oferă cea mai clară demonstrație a acestui mecanism. Producția rusă de țiței și condensat a crescut în iulie cu aproximativ 100.000 bpd, depășind 9 milioane bpd. În același timp, opririle neplanificate ale rafinăriilor creează un efect aparent paradoxal: țițeiul care nu mai poate fi procesat intern devine disponibil pentru export. Un atac asupra unei rafinării poate reduce astfel oferta de motorină și benzină, dar poate elibera materie primă pentru exportul de țiței. Piața primește mai mulți barili neprelucrați exact în momentul în care pierde o parte din capacitatea de a produce carburanți. TANECO, rafinăria Tatneft de la Nizhnekamsk lovită din nou pe 10 august, arată dimensiunea riscului. Instalația a…