Pacific Fusion construiește instalația de fuziune care urmărește peste 100 MJ și net facility gain până în 2030 — NRG-IA

În New Mexico a început construcția unei instalații care încearcă să mute fuziunea nucleară dincolo de unul dintre cele mai importante recorduri obținute până acum. Pacific Fusion proiectează sistemul să stocheze aproximativ 80 MJ de energie electrică pentru declanșarea unui impuls și să obțină din reacția de fuziune peste 100 MJ . Ținta este pentru 2030, iar diferența față de experimentele care au făcut deja istorie este esențială. National Ignition Facility din SUA a demonstrat că energia eliberată de combustibilul de fuziune poate depăși energia laser livrată țintei. Pacific Fusion vrea să mute punctul de comparație mai în spate și să depășească energia electrică stocată în sistemul care produce impulsul . Dacă reușește, rezultatul nu va însemna încă electricitate netă trimisă în rețea. Va demonstra însă o etapă mult mai apropiată de problema pe care trebuie să o rezolve o viitoare centrală: reacția să producă mai multă energie decât energia pregătită pentru declanșarea ei. Pentru acest program, compania construiește la Mesa del Sol, în Albuquerque, un campus de cercetare și producție de aproximativ 225.000 de picioare pătrate , asociat unei investiții de circa 1 miliard de dolari . Lucrările au început în august 2026. NIF a demonstrat că reacția de fuziune poate câștiga. Pacific Fusion vrea să împingă câștigul spre instalație Momentul de referință al fuziunii moderne a venit în decembrie 2022, când National Ignition Facility a obținut pentru prima dată mai multă energie din reacția de fuziune decât energia laser ajunsă efectiv la combustibil. Recordul NIF a crescut între timp. În aprilie 2025, instalația a produs 8,6 MJ de energie de fuziune după livrarea a 2,08 MJ de energie laser pe țintă , un raport de 4,13 între energia produsă și cea livrată combustibilului. Este o realizare fundamentală, dar sistemul laser consumă mult mai multă energie electrică decât cei 2,08 MJ care ajung la țintă. Pacific Fusion urmărește un alt indicator. În loc să compare rezultatul numai cu energia care ajunge în combustibil, compania raportează energia de fuziune la energia electrică stocată înaintea impulsului . Demonstration System este proiectat în jurul unui raport foarte ușor de înțeles: aproximativ 80 MJ stocați înaintea impulsului și peste 100 MJ eliberați prin fuziune . Atingerea acestui prag ar reprezenta ceea ce Pacific Fusion numește net facility gain . Nu este încă balanța energetică a unei centrale complete, pentru că rămân consumurile auxiliare, pierderile de conversie și transformarea energiei de fuziune în electricitate. Dar linia de start s-ar muta decisiv: de la energia livrată combustibilului către energia acumulată de sistemul care declanșează reacția. În locul celor 192 de lasere, Pacific Fusion pregătește o descărcare electrică uriașă Și modul de producere a fuziunii este diferit. NIF concentrează 192 de fascicule laser asupra unei ținte minuscule. Pacific Fusion folosește electricitate acumulată în condensatoare și eliberată într-o fracțiune extrem de mică de secundă. Descărcarea creează forțe electromagnetice enorme care comprimă combustibilul deuteriu-tritiu până când temperatura și presiunea ating condițiile necesare fuziunii. Instalația completă este proiectată cu aproximativ 156 de module de putere pulsată care trebuie să se descarce sincronizat. Energia este concentrată într-un impuls de ordinul a 100 de nanosecunde . În locul unei centrale care produce o putere relativ constantă în reactor, arhitectura Pacific Fusion funcționează ca o succesiune de explozii energetice controlate la scară microscopică: energia este acumulată, eliberată extrem de rapid, combustibilul este comprimat, iar reacția produce un impuls de fuziune. Transformarea acestui fenomen într-o centrală înseamnă ca procesul să poată fi repetat în permanență. Un singur modul experimental a atins 440 GW pentru 80 de nanosecunde Pacific Fusion a început deja să testeze componentele care trebuie să formeze instalația completă. În iunie 2026, compania a raportat că un prototip construit la aproximativ o treime din scara modulului final a atins 440 GW putere electrică instantanee de vârf și aproximativ 1,1 milioane de volți , într-un impuls de circa 80 de nanosecunde . Cei 440 GW nu reprezintă energie produsă de fuziune și nici putere furnizată continuu. Cifra măsoară vârful extrem de scurt al descărcării electrice folosite pentru comprimarea combustibilului. Este însă exact genul de putere instantanee de care această arhitectură are nevoie: o cantitate limitată de energie concentrată într-un interval aproape inimaginabil de scurt. Prototipul a trecut prin peste 1.000 de impulsuri de calificare , iar un alt sistem dezvoltat împreună cu Lawrence Livermore National Laboratory, Sirius, depășise în iulie 3.000 de impulsuri la putere completă . Aceste teste nu demonstrează încă bilanțul energetic urmărit în 2030. Demonstrează că elementele care trebuie să genereze impulsul pot fi construite și declanșate repetat. Peste 100 MJ ar ridica…