Brent sub 79 dolari după discuțiile SUA–Iran: Hormuz rămâne nesigur, iar fluxurile petroliere nu s-au normalizat — NRG-IA

Brent a coborât luni dimineață sub pragul de 79 de dolari/baril, după ce prima rundă de negocieri SUA–Iran a produs semnale de progres spre un acord mai amplu. La 06:33 GMT, cotația Brent era de 78,89 dolari/baril, în scădere cu 2,09%, după ce urcase anterior până la 82,30 dolari pe fondul declarațiilor contradictorii privind Strâmtoarea Hormuz. Contractul american WTI cu livrare activă în august era cotat la 75,16 dolari/baril. Piața nu a primit încă dovada că fluxurile petroliere au revenit la nivel normal. A primit însă o informație suficient de puternică pentru a reduce rapid o parte din prima de risc acumulată în ultimele luni: Washingtonul și Teheranul au convenit, prin mediatorii Qatar și Pakistan, asupra unei foi de parcurs pentru atingerea unui acord final în 60 de zile, cu discuții tehnice suplimentare și măsuri pentru reducerea incidentelor maritime în Hormuz. Mișcarea de preț trebuie separată clar de realitatea fizică a pieței. Brent nu coboară pentru că petrolul circulă deja fără restricții, ci pentru că investitorii încep să evalueze o probabilitate mai mare ca exporturile din Golf, traficul maritim și vânzările iraniene să se refacă gradual. Diplomația a redus prima de risc, nu a redeschis automat Hormuz Strâmtoarea Hormuz rămâne punctul critic al pieței globale de petrol. Înaintea conflictului, prin această rută trecea aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol. Orice progres diplomatic care reduce probabilitatea unui blocaj prelungit poate muta rapid cotațiile Brent și WTI, chiar înainte ca încărcările de țiței, traficul navelor și livrările fizice să revină la nivelurile anterioare. Semnalul de luni este relevant tocmai prin contrastul dintre piețele financiare și operațiunile maritime. Teheranul a declarat duminică din nou închisă strâmtoarea, în timp ce datele privind tranzitul au indicat un trafic puternic afectat și foarte dependent de condițiile de securitate. Reuters a relatat că US Central Command a raportat 55 de nave comerciale în tranzit sâmbătă, iar datele de urmărire au indicat 32 de nave în ziua precedentă. Aceste cifre nu descriu o revenire stabilă la normal. Ele arată că traficul poate exista punctual, însă nu funcționează încă într-un regim predictibil pentru armatori, comercianți, rafinării, asigurători și cumpărători finali de petrol. Pentru piață, diferența este esențială. O strâmtoare declarată deschisă politic, dar tranzitată selectiv, cu reguli încă neclare și risc de incident, nu echivalează cu o rută maritimă normalizată. Costurile de asigurare, disponibilitatea navelor, deciziile armatorilor și nivelul de risc acceptat de echipaje pot întârzia revenirea fluxurilor chiar și după ce tensiunea diplomatică scade. Petrolul tranzacționează acum probabilitatea unei reveniri De la vârful de 126,41 dolari/baril atins în mai, Brent a pierdut peste 37%. Cotația de aproximativ 79 dolari/baril rămâne însă peste nivelul de dinaintea conflictului: la finalul lunii februarie, Brent se afla în zona 72,48 dolari/baril. Piața a eliminat o parte mare din prima de război, fără să revină complet la evaluarea de dinaintea perturbărilor din Orientul Mijlociu. Aceasta este poziția reală a petrolului la început de săptămână: cotațiile nu mai încorporează scenariul extrem al unei opriri îndelungate a fluxurilor prin Hormuz, însă păstrează încă o primă asociată cu riscul operațional, cu nivelul redus al stocurilor și cu incertitudinea privind ritmul de reluare a producției. IEA a arătat că acordul interimar SUA–Iran poate crea premise pentru redeschiderea Hormuz și pentru revenirea exporturilor iraniene, dar a avertizat că recuperarea nu va fi instantanee. Curățarea rutelor maritime, eliminarea minelor, rezolvarea regulilor de tranzit și reluarea lanțurilor logistice pot întârzia restabilirea fluxurilor. Piața financiară poate reacționa în minute. Piața fizică are nevoie de zile, săptămâni sau luni pentru a reporni în condiții comerciale normale. Stocurile au devenit principalul amortizor al șocului Scăderea petrolului nu înseamnă că piața globală a recuperat pierderile de ofertă. În mai, stocurile globale observate au scăzut cu 143 milioane de barili, echivalentul unui ritm de 4,6 milioane de barili pe zi. De la începutul conflictului din Golf, ritmul mediu al retragerilor din stocuri a fost de 3,8 milioane de barili pe zi. Stocurile guvernamentale ale statelor OECD au coborât la cel mai redus nivel din decembrie 1990, după accelerarea eliberărilor din rezervele de urgență. Acest lucru schimbă natura riscului. Piața poate traversa o perioadă de deficit prin utilizarea stocurilor, însă fiecare lună de retrageri reduce spațiul de manevră pentru un nou incident în producție, transport sau rafinare. IEA estimează că producția mondială de petrol va scădea cu 3,9 milioane de barili pe zi în 2026, până la 102,4 milioane de barili pe zi. În mai, producția globală ajunsese la 94,5 milioane de barili pe zi, cu 13,6 milioane de barili pe zi sub nivelul de dinaintea conflictului.…