FMI: petrolul s-a ieftinit după Hormuz, dar fluxurile comerciale și prețurile finale au nevoie de timp pentru normalizare — NRG-IA

Petrolul a revenit spre 72 dolari/baril, însă economia globală nu a revenit încă la normal. Aceasta este concluzia esențială a Fondului Monetar Internațional după acordul dintre SUA și Iran și reluarea parțială a tranzitului prin Strâmtoarea Hormuz. FMI a transmis pe 25 iunie că a observat o reducere a prețurilor la energie și alte materii prime după încetarea ostilităților și redeschiderea rutei maritime. Instituția a avertizat însă că prețurile și fluxurile comerciale din Golf au nevoie de timp pentru normalizare. FMI va reevalua impactul conflictului asupra economiei mondiale în actualizarea World Economic Outlook programată pentru 8 iulie. Mesajul corect nu este că „petrolul s-a ieftinit și criza s-a terminat”. Mai exact, piața financiară a redus rapid prima de risc, în timp ce infrastructura fizică, navele, asigurările, rafinăriile, importatorii și consumatorii operează încă într-un mediu de risc. Bursa s-a mișcat în zile. Comerțul real se mișcă în săptămâni Brent a coborât la 72,76 dolari/baril în dimineața de 26 iunie, iar WTI la 69,53 dolari/baril. Ambele repere se îndreptau spre pierderi săptămânale de aproximativ 8%, pe fondul ieșirii mai multor petroliere din Hormuz și al reluării încărcărilor de petrol la terminalul Ras Tanura din Arabia Saudită. Piața petrolului a reacționat la un volum mare de țiței care a revenit brusc în circulație. Reuters arăta că aproximativ 20 milioane de barili au ieșit din strâmtoare într-un interval de 24 de ore, iar contractul Brent cu livrare rapidă a trecut în contango, situație în care petrolul disponibil imediat devine mai ieftin decât petrolul cu livrare ulterioară. Acest semnal indică ofertă abundentă pe termen foarte scurt. În timpul maximului de tensiune, piața funcționa invers. Brentul cu livrare imediată era mai scump decât contractele ulterioare, deoarece traderii plăteau o primă pentru acces rapid la volume fizice. În aprilie, Brent ajunsese la 126,41 dolari/baril, într-o piață dominată de deficit anticipat, riscuri logistice și incertitudine geopolitică. Trecerea rapidă de la lipsă anticipată la surplus punctual nu înseamnă că sistemul s-a reparat. Înseamnă că petrolierele blocate sau întârziate au început să iasă aproape simultan din Golf, ceea ce a pus presiune temporară asupra prețului țițeiului. Hormuz este deschis, dar traficul nu este încă normalizat Strâmtoarea Hormuz rămâne o rută de risc, chiar după acordul de încetare a ostilităților. Fluxurile de țiței au crescut, însă traficul total rămâne la o fracțiune din nivelul obișnuit de dinaintea conflictului. Reuters arată că o mare parte a creșterii actuale este generată de navele care pleacă din Golf după ce au rămas blocate sau au amânat traversarea. Intrările de nave noi pentru încărcare sunt mai modeste. Această diferență este crucială. O navă care iese din Hormuz eliberează petrol deja produs și deja încărcat. O navă care intră pentru încărcare este semnalul unei reveniri stabile a exporturilor viitoare. Piața are nevoie de ambele fluxuri pentru a considera ruta comercială normalizată. Pe 19 iunie, Reuters arăta că traficul comercial revenise la 25 de traversări într-o zi, de peste cinci ori media primelor zece zile ale lunii. Totuși, nivelul era mult sub media de aproximativ 120 de traversări zilnice de dinaintea conflictului. În paralel, autoritățile maritime și companiile de shipping continuau să gestioneze riscurile de mine, control militar asupra traficului, permise de trecere și costuri suplimentare de asigurare. Normalizarea nu depinde doar de semnarea unui acord politic. Depinde de siguranța efectivă a rutelor, de revenirea asigurătorilor, de disponibilitatea echipajelor, de acceptarea riscului de către armatori și de capacitatea porturilor și terminalelor de a procesa din nou volume constante. FMI separă corect prețul de bursă de economia fizică FMI vorbește despre o normalizare a prețurilor și fluxurilor comerciale, nu despre o simplă revenire a Brentului. Această formulare include patru mecanisme diferite. Primul este normalizarea financiară: reducerea primei de risc din contractele de petrol, gaze și materii prime. Aceasta a fost cea mai rapidă. Brentul a revenit aproape de zona dinaintea conflictului, iar structura contractelor indică acum ofertă abundentă pe termen scurt. Al doilea mecanism este normalizarea maritimă: petrolierele trebuie să traverseze Hormuz, să ajungă în terminale, să fie descărcate și înlocuite de noi nave care intră pentru încărcare. Această etapă rămâne incompletă, deoarece traficul total este încă sub nivelurile de dinaintea conflictului. Al treilea mecanism este normalizarea comercială: rafinăriile, traderii, importatorii și distribuitorii trebuie să înlocuiască volumele cumpărate în perioada de criză, adesea la costuri mai mari, cu volume noi. În această etapă contează contractele deja încheiate, transporturile deja plătite, primele de asigurare, costurile de finanțare a stocurilor și disponibilitatea produselor rafinate. Al patrulea mecanism este…