Petrolul urcă peste 111 dolari/baril, iar Iranul are 69 milioane barili blocați pe petroliere — NRG-IA

Criza petrolului se mută din prețuri în fluxuri fizice Piața globală a petrolului a intrat într-o etapă mai periculoasă: nu mai este vorba doar despre prime de risc geopolitic, ci despre barili care nu mai ajung în piață. Reuters a relatat că Brentul pentru livrare în iulie a urcat la 111,44 dolari/baril, în timp ce WTI a ajuns la 105,48 dolari/baril, pe fondul blocării Strâmtorii Hormuz de către Teheran și al blocadei navale americane asupra exporturilor iraniene. Contractul Brent pentru iunie, expirat joi, a atins anterior 126,41 dolari/baril, cel mai ridicat nivel din martie 2022. Această diferență arată o piață tensionată pe termen scurt, în care livrările imediate valorează mai mult decât promisiunea unei normalizări viitoare. 69 milioane barili blocați pe mare Al doilea element critic este blocajul exporturilor iraniene. Potrivit Reuters, blocada navală americană a redus puternic exporturile Teheranului și a forțat acumularea țițeiului pe petroliere, pe măsură ce capacitatea de stocare internă se apropie de limite. U.S. Central Command a transmis miercuri: „Right now there are 41 tankers with 69 million barrels of oil that Iranian regime can't sell.” Cifra este importantă nu doar prin volum, ci prin semnalul de piață. Petrolul există, este încărcat sau disponibil, dar nu mai poate circula normal. În energie, blocajul logistic poate deveni la fel de important ca lipsa efectivă de producție. Iranul pierde exporturi, piața pierde flexibilitate Datele citate de Reuters arată că doar câteva nave cu țiței iranian au părăsit Golful Oman în perioada 13–25 aprilie, o scădere de peste 80% față de o perioadă comparabilă din martie. Kpler a indicat că nu a observat petroliere iraniene cu țiței ieșind din Golful Oman de la începutul blocadei. În paralel, unele nave își opresc sistemele de urmărire, iar forțele americane întorc sau interceptează tancuri petroliere, ceea ce face tot mai greu de măsurat exact cât petrol iranian mai ajunge efectiv la cumpărători. Această incertitudine este în sine un factor de preț. Piața nu penalizează doar lipsa barililor, ci și imposibilitatea de a evalua clar fluxurile reale. Hormuz rămâne punctul nevralgic al sistemului petrolier global Strâmtoarea Hormuz nu este un detaliu regional. Este unul dintre cele mai importante puncte de tranzit energetic din lume, iar blocarea sa afectează nu doar Iranul, ci și fluxuri asociate Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite, Kuweitului și Irakului. Reuters notează că închiderea efectivă a Hormuzului a perturbat transporturi reprezentând aproximativ o cincime din oferta mondială de petrol și gaze naturale lichefiate. De aici vine diferența față de un episod geopolitic obișnuit: riscul nu mai este localizat, ci transmis direct în prețurile globale ale petrolului, motorinei, benzinei și combustibilului de aviație. Piața începe să se adapteze, dar nu rezolvă deficitul Există și un semnal de temperare: primele spot pentru unele sortimente de țiței au scăzut de la maximele recente, pe măsură ce rafinăriile trag din stocuri, reduc procesarea și caută alternative din Africa, Brazilia, SUA sau Rusia. Aceasta nu înseamnă normalizare. Înseamnă adaptare defensivă. Când rafinăriile reduc rulajele, efectul se poate muta mai departe în lanț: disponibilitate mai mică de produse petroliere, presiune pe motorină, benzină și combustibil de aviație, costuri mai mari pentru transport și risc inflaționist. Ce urmează Punctul critic este durata blocajului. Dacă Hormuz rămâne blocat, iar Iranul nu poate evacua țițeiul deja acumulat, presiunea se va muta din zona logistică în zona producției. Reuters citează estimări potrivit cărora Iranul ar putea fi forțat să reducă producția dacă stocarea devine insuficientă. În acel moment, piața nu ar mai discuta doar despre petrol întârziat sau blocat temporar, ci despre producție efectiv scoasă din sistem.