Petrolul poate urca spre 150 dolari dacă armistițiul SUA-Iran cedează, avertizează Rystad — NRG-IA

Petrolul ar putea urca spre 150 $/baril dacă armistițiul SUA–Iran cedează și ostilitățile se reiau la scară largă, avertizează Rystad Energy, potrivit OilPrice și Business Standard. Scenariul este legat de o posibilă agravare a blocajelor de ofertă din Orientul Mijlociu, de riscul persistent din jurul Strâmtorii Ormuz și de nivelul redus al stocurilor care au amortizat până acum șocul de piață. Cifra de 150 $ are forță editorială, dar trebuie citită ca scenariu condiționat. Rystad nu indică un nivel inevitabil al petrolului, ci un prag posibil într-o deteriorare severă a conflictului. Diferența este esențială pentru piață: un Brent aflat în zona 90–100 $ reflectă tensiune ridicată; un Brent spre 150 $ ar semnala pierdere majoră de ofertă, teamă de blocaj prelungit și presiune puternică pe produse petroliere. Scenariul de 150 $ depinde de reluarea ostilităților Rystad Energy estimează că o reluare serioasă a ostilităților dintre SUA și Iran ar putea împinge petrolul spre 150 $/baril. Business Standard citează analiza companiei, care leagă scenariul de cantități importante scoase din piață la nivelul producătorilor din Golf și de imposibilitatea pieței de a compensa rapid un șoc suplimentar. Punctul critic este amploarea reluării conflictului. Un episod militar limitat poate menține volatilitatea și o primă de risc în prețul petrolului. O escaladare susținută, cu atacuri asupra infrastructurii energetice, nave avariate, rute maritime restricționate și costuri de asigurare în creștere, ar schimba balanța dintre ofertă disponibilă și cerere. Rystad marchează și incertitudinea momentului. Piața nu are încă o confirmare că tensiunile actuale reprezintă o revenire completă la conflict deschis. Această incertitudine explică oscilațiile prețului: traderii reacționează la fiecare semnal militar și diplomatic, dar nu includ încă integral un scenariu extrem în cotații. Ormuz concentrează riscul petrolier global Strâmtoarea Ormuz rămâne mecanismul central al scenariului de stres. EIA arată că, în 2024, prin Ormuz au trecut în medie aproximativ 20 milioane barili pe zi, echivalentul a circa 20% din consumul global de lichide petroliere. În prima jumătate din 2025, fluxurile prin strâmtoare au fost de aproximativ 20,9 milioane barili pe zi, adică aproape un sfert din comerțul maritim mondial cu petrol. Această rută nu are alternative suficiente pentru a absorbi rapid un blocaj major. Conductele și porturile din regiune pot devia doar o parte din volume. Restul depinde de navigația prin strâmtoare, de securitatea petrolierelor, de deciziile militare ale actorilor regionali și de apetitul transportatorilor pentru risc. IEA extinde miza și asupra gazului natural lichefiat. Ormuz este relevant și pentru LNG, în special prin exporturile Qatarului și ale Emiratelor Arabe Unite. O criză prelungită ar lovi simultan petrolul, produsele rafinate și gazul lichefiat, ceea ce ar transmite presiune mai largă asupra energiei globale. Stocurile reduc șocul, dar spațiul de amortizare se îngustează Piața a evitat până acum o explozie necontrolată a prețului pentru că a avut amortizoare: stocuri strategice, ajustări de fluxuri, scădere a unor importuri, rute alternative limitate și reacții prudente ale traderilor. IEA a anunțat în martie cea mai mare eliberare coordonată de stocuri de urgență din istoria agenției, cu 400 milioane barili disponibili pentru piață. Acest tampon nu este infinit. Dacă pierderile de ofertă continuă, iar fluxurile prin Ormuz rămân restricționate, stocurile devin parte a problemei: fiecare lună de deficit reduce capacitatea pieței de a absorbi următorul șoc. Într-un asemenea context, prețul nu reacționează liniar. Un volum suplimentar pierdut poate produce un salt disproporționat dacă rafinăriile, transportatorii și comercianții încep să concureze pentru barili disponibili. Datele recente din SUA arată presiunea pe inventare. EIA a raportat o scădere de 7,2 milioane barili a stocurilor comerciale de țiței în săptămâna încheiată la 5 iunie, până la 426,5 milioane barili. O singură raportare săptămânală nu definește piața globală, dar confirmă direcția: pe o piață tensionată, stocurile devin indicator critic pentru preț. Ce poate împinge Brent spre 150 $ Scenariul de 150 $ cere o combinație de factori. Primul este ruperea armistițiului SUA–Iran și trecerea la ostilități susținute. Al doilea este restricționarea severă a traficului prin Ormuz, fie prin blocaj militar, fie prin risc operațional atât de mare încât transportatorii evită ruta sau cer prime de asigurare mult mai mari. Al treilea este reducerea suplimentară a producției sau exporturilor din statele Golfului. Un alt canal vine din rafinare. Petrolul scump se transmite mai departe prin costul produselor petroliere, dar presiunea crește dacă rafinăriile nu primesc tipurile de țiței necesare sau dacă transportul maritim devine mai scump. Motorina și combustibilul de aviație sunt de obicei mai sensibile în asemenea episoade, pentru că au lanțuri comerciale…