Petrolul rămâne peste 95 $ pe fondul riscurilor din Oman, Hormuz și Iran — NRG-IA

Petrolul a rămas peste pragul de 95 $/baril în dimineața de 5 iunie, după ce terminalul Mina al Fahal din Oman a suspendat încărcările în urma unei explozii lângă punctele sale offshore de încărcare. Brent era cotat la 95,36 $/baril, iar WTI la 93,06 $/baril, potrivit Reuters. Mișcarea de preț vine după pierderi puternice în sesiunea precedentă, dar și într-un moment în care piața petrolului citește fiecare incident din jurul Golfului ca posibil semnal de risc asupra aprovizionării. Reuters a relatat că Mina al Fahal a suspendat încărcările după o explozie în apropierea danelor de tip single-buoy mooring, folosite pentru încărcarea petrolului în larg. Incidentul a fost descris de sursele citate de Reuters ca fiind legat de un presupus atac cu dronă. Formularea trebuie păstrată prudent: vorbim despre suspendarea încărcărilor la terminal, nu despre o oprire confirmată a exporturilor întregii regiuni și nu despre un blocaj general al traficului petrolier. Un incident local, într-o piață care nu mai are mult spațiu de liniște Mina al Fahal contează deoarece se află într-o zonă unde orice incident capătă greutate mai mare decât ar avea într-o piață normală. Omanul nu este cel mai mare exportator din Golf, dar poziția sa lângă rutele maritime sensibile îl transformă într-un reper de risc. Când o explozie afectează operațiunile de încărcare la un terminal petrolier, piața nu reacționează doar la volumul imediat pierdut, ci la întrebarea mai largă: cât de vulnerabilă devine infrastructura de export din jurul Golfului. Aceasta este diferența esențială. Petrolul nu se mișcă doar din cauza unei știri izolate. Se mișcă pentru că știrea intră într-un lanț deja tensionat: trafic limitat prin zona Hormuz, negocieri dificile între SUA și Iran, exporturi iraniene în scădere severă, stocuri globale sub presiune și o cerere pe care OPEC continuă să o vadă robustă. Reuters notează că traficul prin Strâmtoarea Hormuz, rută prin care trece aproximativ o cincime din petrolul mondial, rămânea limitat în contextul conflictului și al negocierilor prelungite SUA–Iran. Hormuz rămâne nervul pieței petroliere Strâmtoarea Hormuz nu este doar un punct pe hartă. Este una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii, prin care trec volume majore de petrol și gaze lichefiate din Golf către piețele globale. Când traficul prin această zonă devine limitat sau riscant, piața nu mai evaluează doar producția disponibilă, ci și capacitatea efectivă de a muta barilii spre cumpărători. De aceea, prețul petrolului poate rămâne ridicat chiar și atunci când apar semnale contradictorii. O zi poate aduce speranțe privind negocieri politice, iar alta poate aduce atacuri, explozii, întârzieri logistice sau restricții de trafic. Într-o piață normală, aceste episoade pot fi absorbite. Într-o piață cu stocuri tensionate și rute sensibile, ele devin combustibil pentru volatilitate. Reuters a consemnat și faptul că ambele contracte petroliere erau pe cale să marcheze prima creștere săptămânală din ultimele trei săptămâni, WTI având un avans de peste 6%. Această evoluție arată că piața nu se uită doar la prețul unei sesiuni, ci la schimbarea de percepție asupra riscului de aprovizionare. Exporturile Iranului au căzut la minimul ultimilor șase ani Un element mult mai greu decât incidentul punctual din Oman este scăderea exporturilor iraniene. Reuters a relatat, pe baza datelor de shipping și a estimărilor analiștilor, că exporturile de țiței și condensat ale Iranului au coborât în mai la cel mai scăzut nivel din cel puțin șase ani, sub 300.000 barili/zi. Datele Vortexa indică aproximativ 209.000 barili/zi în mai, față de 1,34 milioane barili/zi în aprilie și aproape 1,9 milioane barili/zi în martie. Aceasta este o schimbare majoră pentru piață. Iranul nu este doar un producător sancționat, ci un furnizor care a continuat să trimită volume importante către Asia, în special către China, prin mecanisme comerciale și logistice adaptate sancțiunilor. Când aceste volume scad atât de abrupt, presiunea nu apare doar în balanța Iranului, ci în întregul calcul regional al aprovizionării. Kpler a estimat exporturile iraniene din mai la 260.000 barili/zi, de asemenea la minimul ultimilor șase ani. Reuters citează și date potrivit cărora aproximativ 147 milioane barili de țiței și condensat iranian se aflau în stocare plutitoare, din care circa 67 milioane barili erau blocați în zona Golfului Persic și a Golfului Oman. Această imagine este importantă pentru publicul larg: petrolul nu lipsește doar pentru că nu se produce. Poate deveni greu de vândut, greu de transportat, greu de asigurat sau greu de încărcat. Într-o piață globală, blocajul logistic poate produce efecte similare cu o scădere de producție. Stocurile pot transforma riscul în preț Piața petrolului poate suporta șocuri punctuale atunci când stocurile sunt confortabile. Când stocurile sunt tensionate, fiecare incident are ecou mai mare. Agenția Internațională pentru Energie a avertizat în raportul său din…