Petrolul urcă la 94,39 dolari: Hormuz la 8 milioane bpd și noi sancțiuni SUA împotriva Iranului — NRG-IA

Petrolul a încheiat săptămâna din nou aproape de 95 de dolari/baril, într-un moment în care riscul geopolitic se mută simultan pe două fronturi: volumul de țiței care reușește să traverseze Strâmtoarea Hormuz rămâne puternic redus, iar Washingtonul pregătește un nou regim de sancțiuni împotriva Iranului și a partenerilor care continuă să îi susțină comerțul. Brent a închis vineri, 21 august, la 94,39 dolari/baril , în creștere cu 0,65% în ședință și cu 6,39% într-o singură săptămână . WTI a ajuns la 87,06 dolari/baril. În spatele acestei reveniri se află o cifră care arată dimensiunea perturbării fizice. Secretarul american al Energiei, Chris Wright, estimează că prin Hormuz au trecut în medie, în ultimele șapte zile, aproximativ 8 milioane de barili de petrol pe zi , comparativ cu peste 20 de milioane de barili pe zi înaintea războiului . Ruta nu este închisă complet, dar funcționează la o fracțiune din fluxul petrolier anterior conflictului. Presiunea fizică asupra transportului se suprapune acum cu pregătirea unei noi etape economice a confruntării. Administrația americană urmează să prezinte luni, 24 august, detalii privind noi sancțiuni împotriva Iranului. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, le-a descris drept cele mai dure sancțiuni pregătite până acum de Washington, iar președintele Donald Trump a avertizat că pot exista consecințe economice și pentru statele sau companiile care continuă să ofere Iranului sprijin comercial. Hormuz funcționează mult sub nivelul de dinaintea războiului Strâmtoarea Hormuz rămâne punctul fizic în care tensiunea militară se transformă direct în risc pentru oferta mondială de energie. Înaintea războiului, ruta concentra peste 20 de milioane de barili de petrol pe zi, o cantitate suficient de mare pentru ca orice perturbare susținută să afecteze prețurile globale. Cele aproximativ 8 milioane de barili pe zi estimate acum de administrația americană arată că o parte importantă din fluxurile normale nu mai traversează strâmtoarea în ritmul anterior. Cele mai recente date de tracking citate de Reuters indicau pentru joi doar patru nave comerciale de mărfuri care au trecut prin Hormuz, fără superpetroliere VLCC și fără transportatoare LNG. Numărul navelor poate varia puternic de la o zi la alta și nu este echivalent direct cu volumul de petrol transportat. Tendința mai amplă este însă confirmată de estimarea fluxului petrolier: capacitatea efectiv utilizată a principalei porți energetice a Golfului rămâne sever redusă. Consecința se extinde dincolo de Iran. Arabia Saudită, Irakul, Kuweitul și ceilalți mari producători din Golf depind în diferite grade de această rută pentru accesul la piața mondială. Atât timp cât trecerea rămâne limitată, piața trebuie să prețuiască nu doar volumele efectiv pierdute, ci și riscul ca perturbarea să se prelungească sau să se agraveze. Washingtonul mută presiunea de la infrastructură la comerț Noua etapă americană introduce un risc diferit. Restrângerea fluxurilor prin Hormuz afectează disponibilitatea fizică a petrolului; sancțiunile pot limita simultan capacitatea Iranului de a găsi cumpărători, intermediari, finanțare, transport și servicii necesare comerțului. Efectul devine cu atât mai important cu cât Washingtonul amenință să extindă costul economic către partenerii comerciali ai Teheranului. În această ecuație, China ocupă poziția centrală. Datele Kpler citate de Reuters arată că, în 2025, China a cumpărat peste 80% din petrolul iranian transportat pe mare . Restrângerea acestei relații ar lovi principala piață externă a Iranului, dar ar obliga și rafinăriile chineze care folosesc aceste volume să găsească alte surse. Beijingul a respins sancțiunile unilaterale și susține o soluție diplomatică. Pentru piața petrolului, însă, problema imediată este una de substituție: dacă mai puțin țiței iranian ajunge în China, cumpărătorii trebuie să îl înlocuiască cu petrol provenit din alte state. China primește deja mult mai puțin petrol iranian Procesul este vizibil în datele comerciale. Importurile chineze de țiței iranian sunt estimate la aproximativ 534.000 de barili pe zi în august , față de o medie de aproximativ 1,4 milioane de barili pe zi în 2025 . În iunie, volumele fuseseră estimate la aproximativ 785.000 bpd, iar în iulie la aproximativ 823.000 bpd. Scăderea nu este doar o statistică de comerț. Ea schimbă relația de preț dintre Iran și principalul său client. Petrolul Iranian Light fusese oferit anterior cumpărătorilor chinezi cu un discount de aproximativ 3 dolari/baril față de Brent. Unele oferte recente au ajuns, potrivit surselor comerciale citate de Reuters, la aproximativ 2 dolari/baril peste Brent . Mișcarea relativă este de circa 5 dolari/baril și indică o schimbare majoră a disponibilității acestor cargouri. În paralel, volumul de petrol iranian aflat în stocare plutitoare în afara zonei afectate de blocaj a coborât de la aproximativ 105 milioane la 80 de milioane de barili . Rafinăriile independente chineze din Shandong caută…