Prețul petrolului scade pe speranțele redeschiderii Hormuz: Brent pierde peste 5% într-o săptămână — NRG-IA

Geopolitică & Energie

Brent a revenit sub 90 de dolari pe baril și se îndreaptă spre o scădere săptămânală de peste 5%, deși fluxurile prin Hormuz nu s-au normalizat. Piața începe să elimine din prima geopolitică pe baza…

Prețul petrolului scade pe speranțele redeschiderii Hormuz: Brent pierde peste 5% într-o săptămână — NRG-IA
Petrolul încheie săptămâna într-o poziție care pare, la prima vedere, greu de împăcat cu situația din Strâmtoarea Hormuz. Brent a coborât din nou în jurul nivelului de 89 de dolari pe baril și se îndreaptă spre o pierdere săptămânală de peste 5%, deși una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii continuă să funcționeze la o fracțiune din traficul de dinaintea conflictului. Explicația este în mecanismul prin care funcționează piața petrolului: prețul nu reflectă numai barilii disponibili astăzi, ci și ceea ce traderii cred că se va întâmpla în următoarele săptămâni. Iar în ultimele zile probabilitatea unei redeschideri mai largi a Hormuz a crescut suficient pentru ca o parte din prima geopolitică acumulată în preț să dispară. În dimineața de 28 august, Brent se tranzacționa în jurul valorii de 89,3–89,5 dolari pe baril, iar West Texas Intermediate în jurul a 83,3 dolari. Brent era pe cale să încheie săptămâna cu o scădere de aproximativ 5,3%, iar WTI cu circa 4,3%. Mișcarea nu a fost liniară. Brent a coborât puternic la începutul săptămânii, a revenit joi cu aproximativ 2%, apoi a cedat din nou ușor vineri. Prețul oscilează între două scenarii: normalizarea progresivă a traficului prin Hormuz și revenirea tensiunilor dacă negocierile politice nu produc un mecanism funcțional pentru navigație. Piața prețuiește redeschiderea înainte ca barilii să revină Contrastul dintre preț și piața fizică este partea cea mai importantă a mișcării actuale. Joi au fost observate numai șapte nave comerciale de mărfuri traversând Strâmtoarea Hormuz, comparativ cu 17 cu o zi înainte și cu o medie de 15 nave în ultimele zece zile, potrivit datelor preliminare citate de Reuters. Numărătoarea poate subestima traficul, întrucât unele nave navighează fără transpondere active, dar imaginea generală rămâne aceeași: activitatea este încă mult sub normal. Estimările citate de Reuters plasează traficul de shipping la aproximativ 5–15% din volumele obișnuite. Separat, datele privind petrolul arată amploarea dezechilibrului. Înainte de conflict, prin Hormuz treceau peste 20 de milioane de barili pe zi de petrol și alte lichide petroliere. EIA estimează că, în prima jumătate a anului 2025, fluxul mediu prin strâmtoare fusese de 20,9 milioane de barili pe zi, echivalentul a aproximativ 20% din consumul mondial de produse petroliere și aproape un sfert din comerțul maritim global cu petrol. În trimestrul al doilea din 2026, fluxul a coborât la numai aproximativ 4,9 milioane de barili pe zi. Piața a început astfel să ieftinească petrolul înainte ca această diferență fizică să fie recuperată. Atunci când probabilitatea unei perturbări îndelungate scade, contractele futures reacționează imediat. Dacă traderii consideră mai probabil ca o parte importantă a fluxurilor să revină în următoarele săptămâni, prețul poate coborî chiar dacă numărul de nave care traversează strâmtoarea astăzi rămâne redus. Iran și Oman avansează spre un coridor, dar formula finală nu este închisă Schimbarea percepției pieței a fost alimentată de negocierile dintre Iran și Oman asupra navigației prin strâmtoare. Reprezentanți iranieni au anunțat progrese privind administrarea traficului și împărțirea unor venituri asociate funcționării strâmtorii. În același timp, o sursă iraniană de rang înalt citată de Reuters a precizat că acordul nu fusese finalizat și că negocierile asupra detaliilor continuau. Pe 27 august, Mohsen Rezaei, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a declarat că Iranul și Omanul au convenit asupra unui coridor de navigație care ar traversa ape teritoriale ale ambelor state și ar utiliza un canal central desemnat. Acesta este un progres mai concret decât discuția generală despre distribuirea veniturilor, dar funcționarea sa depinde de condițiile politice și de securitate care înconjoară strâmtoarea. Poziția Omanului a fost mai prudentă decât unele declarații iraniene. Ministerul de Externe de la Muscat a vorbit despre continuarea negocierilor pentru stabilirea unor înțelegeri practice care să permită reluarea libertății navigației și despre costurile serviciilor asociate administrării traficului. Diferența este importantă. O taxă pentru servicii maritime, o taxă de tranzit și o împărțire a veniturilor dintre state nu sunt automat același lucru. Termenii financiari și operaționali ai unui sistem permanent nu au fost publicați într-o formă finală și bilateral confirmată. Pentru piață însă, simpla apropiere de o formulă funcțională reduce probabilitatea celui mai sever scenariu: menținerea pe termen lung a unui trafic extrem de redus prin principalul punct de trecere al petrolului din Golf. Hormuz nu mai este singurul factor care ține prețul petrolului Scăderea Brent nu poate fi explicată numai prin negocierile Iran–Oman. Piața s-a adaptat în lunile de conflict, iar cererea globală a slăbit. Producătorii din Golf au mutat o parte din exporturi către infrastructura care permite ocolirea strâmtorii. EIA estimează că…

Citește articolul complet pe NRG-IA →