Petrolul trece de la penurie la risc de surplus după redeschiderea Hormuz — NRG-IA

Piața petrolului intră într-o schimbare de regim: teama de penurie începe să fie înlocuită de riscul unui surplus de ofertă. După luni în care Strâmtoarea Hormuz a fost punctul critic al securității energetice globale, perspectiva reluării fluxurilor readuce în calcul o problemă opusă: prea mulți barili care pot reveni în piață într-un interval relativ scurt. Financial Times formulează această schimbare printr-o teză dură: criza de ofertă se apropie de final, iar următoarea problemă poate fi excesul de petrol. Publicația indică un posibil plus de 3–4 milioane barili/zi până anul viitor, pe fondul reluării fluxurilor din Golf, al unor volume suplimentare din Iran și Emiratele Arabe Unite și al noilor proiecte din Brazilia, SUA și Guyana. Semnalul de piață se vede deja în preț. Reuters a raportat pe 17 iunie Brent la aproximativ 78,80 dolari/baril și WTI la 75,80 dolari/baril, după două ședințe consecutive cu scăderi de circa 5%, pe fondul speranței că acordul SUA–Iran ar permite reluarea fluxurilor prin Hormuz. De la șoc de ofertă la repoziționare de piață Blocajul din Hormuz a produs una dintre cele mai severe perturbări energetice recente. IEA arăta în raportul din aprilie că oferta globală de petrol a scăzut cu 10,1 milioane barili/zi în martie, până la 97 milioane barili/zi, pe fondul atacurilor asupra infrastructurii energetice din Orientul Mijlociu și al restricțiilor de circulație pentru petroliere prin Strâmtoarea Hormuz. În aceeași perioadă, stocurile observate la nivel global au scăzut cu 85 milioane barili, iar petrolul și produsele petroliere depozitate plutitor în Orientul Mijlociu au crescut cu 100 milioane barili. Aceste date arată mecanismul crizei: petrolul nu a dispărut complet din sistem, dar o parte semnificativă a rămas blocată, întârziată sau greu de livrat către rafinării. Această diferență contează acum. Dacă fluxurile se reiau, piața poate primi simultan petrol întârziat, producție repornită și volume alternative care au câștigat cotă în timpul crizei. De aici apare riscul de surplus. Hormuz nu revine ca un robinet deschis instantaneu Redeschiderea Strâmtorii Hormuz nu echivalează cu revenirea imediată la normal. Reuters citează șeful Mitsui O.S.K. Lines, unul dintre cei mai mari operatori maritimi japonezi, care estimează că tranzitul prin strâmtoare poate avea nevoie de câteva săptămâni, eventual o lună, până când armatorii vor avea suficiente garanții de siguranță. Această prudență limitează viteza revenirii. Petrolierele, asigurătorii, guvernele și operatorii portuari trebuie să confirme că ruta poate fi folosită în condiții acceptabile. Chiar dacă acordul politic reduce prima de risc din preț, logistica fizică rămâne mai lentă decât reacția bursieră. Reuters notează că acordul ar permite Statelor Unite să ridice blocada asupra porturilor iraniene, în timp ce Iranul ar permite traficul petrolier prin strâmtoare. Totuși, documentul nu era public la momentul raportării, iar industria avertizează că revenirea completă la nivelurile de producție și rafinare de dinainte de conflict poate dura săptămâni, luni sau chiar mai mult. Petrolul blocat poate deveni ofertă suplimentară În timpul blocajului, piața a funcționat prin soluții imperfecte. Reuters a documentat o rețea amplă de transferuri navă-la-navă în Golful Oman, în apropiere de Fujairah și Sohar, prin care cel puțin 116 nave au fost implicate în operațiuni de mutare a petrolului. Estimarea Reuters indică până la 90 milioane barili de țiței și produse petroliere transferate prin această rețea de la începutul lunii mai. Această adaptare a redus deficitul efectiv, dar nu a înlocuit fluxurile normale. Transferurile au fost riscante, ineficiente și mult mai mici decât media de aproximativ 20 milioane barili/zi care trecea prin strâmtoare înainte de conflict. În momentul în care transportul normal revine treptat, o parte din volumele întârziate poate intra mai fluid în piață, exact când cererea dă semne de slăbiciune. Aici apare tensiunea centrală: petrolul care a lipsit din rafinării poate deveni, cu întârziere, petrol care concurează pentru cumpărători. OPEC+ intră într-o poziție dificilă Riscul de surplus nu vine doar din redeschiderea Hormuz. Vine și din comportamentul producătorilor. Reuters argumentează că redeschiderea strâmtorii poate pune OPEC într-o poziție dificilă, pentru că statele afectate de blocaj au interesul să recupereze venituri și cotă de piață. În același timp, producătorii care au câștigat teren în criză, inclusiv din afara Golfului, nu vor ceda ușor pozițiile obținute. Semnalul OPEC+ merge deja spre mai multă ofertă. Grupul se află pe traiectoria de a inversa, cel puțin pe hârtie, reducerea de 1,65 milioane barili/zi convenită în 2023 până în septembrie. Reuters citează Rystad Energy cu un scenariu în care revenirea barililor OPEC, alături de producția ridicată din SUA, Brazilia și Venezuela, ar putea împinge piața spre un surplus de aproximativ 5 milioane barili/zi în lunile de după redeschiderea completă a…