Misiunea internațională pentru Strâmtoarea Hormuz depinde de încetarea luptelor și de contribuții militare — NRG-IA
Geopolitică & Energie Autor: Ioana BuzoaicaReprezentanți din 38 de state au susținut politic o misiune defensivă pentru Strâmtoarea Hormuz, iar România a semnat declarația comună. Proiectul rămâne însă condiționat de reducerea ostilităților,…
Statele Unite și Marea Britanie încearcă să convoace la Londra o reuniune internațională consacrată protejării transportului comercial prin Strâmtoarea Hormuz. Informația a fost publicată de Axios pe baza unor surse diplomatice și a fost confirmată parțial de un oficial al Casei Albe, însă data, programul și lista participanților nu fuseseră finalizate. Întâlnirea ar putea reuni miniștri ai apărării și comandanți militari din state occidentale și din regiune. Washingtonul nu pornește de la zero. Marea Britanie și Franța au pregătit deja cadrul politic al unei misiuni multinaționale independente și strict defensive, destinată sprijinirii navelor civile, creșterii încrederii operatorilor maritimi și neutralizării minelor. Reprezentanți din 38 de state au participat la reuniunea din 12 mai, iar România a semnat ulterior declarația de susținere. Miza noii inițiative este trecerea de la sprijinul diplomatic la o structură capabilă să acționeze efectiv. O declarație comună nu curăță mine, nu supraveghează culoarele maritime și nu însoțește petrolierele. Pentru ca misiunea să devină operațională sunt necesare nave, aeronave, sisteme fără echipaj, personal specializat, un comandament și reguli clare privind folosirea forței. Sprijinul politic există, forța navală încă nu Declarația coordonată de Londra și Paris stabilește trei limite importante. Misiunea trebuie să fie defensivă, distinctă de celelalte campanii militare și desfășurată în conformitate cu dreptul internațional și procedurile constituționale ale fiecărui stat participant. Operațiunile pot începe numai într-un mediu în care riscurile militare au fost suficient reduse. Această condiție separă protejarea navigației de participarea directă la război. Detectarea și neutralizarea minelor nu pot fi tratate ca o simplă activitate tehnică atunci când echipele și navele implicate pot fi atacate cu rachete, drone sau foc de coastă. Dacă forța ar intra în strâmtoare în timpul confruntărilor active, mandatul defensiv ar putea evolua rapid într-o operațiune de luptă. Potrivit Axios, mai multe state consultate au cerut încetarea confruntărilor din strâmtoare înaintea trimiterii unei forțe internaționale. Statele Unite ar dori contribuții precum nave specializate în neutralizarea minelor, alte nave militare și drone pentru supravegherea rutelor comerciale. Aceste solicitări nu au fost încă prezentate într-un document public care să precizeze contribuția fiecărei țări. Reuniunea de la Londra ar trebui, în primul rând, să clarifice cine oferă capacitățile militare necesare și cine conduce operațiunea. Sprijinul celor 38 de state nu înseamnă că toate vor trimite forțe. Participarea poate rămâne politică, poate include schimb de informații sau se poate transforma într-o contribuție navală, aeriană ori logistică, în funcție de decizia fiecărui guvern. Minele pot menține ruta nesigură și după oprirea atacurilor Minele marine sunt una dintre cele mai persistente amenințări asupra navigației. Ele pot fi amplasate într-un timp scurt, pot rămâne active după încheierea confruntărilor și pot bloca traficul chiar în absența unor atacuri vizibile. Neutralizarea lor presupune identificarea obiectelor suspecte, cartografierea fundului mării și distrugerea controlată a dispozitivelor confirmate. Operațiunea trebuie repetată pe culoarele de intrare și ieșire și poate dura, în funcție de întinderea zonei și de numărul amenințărilor. Marina Regală britanică a testat deja nava autonomă Ariadne, proiectată să detecteze și să distrugă mine fără expunerea directă a echipajelor. Sistemul a fost integrat cu nava de sprijin RFA Lyme Bay, pregătită pentru rolul de platformă principală a echipamentelor de neutralizare a minelor într-o posibilă misiune în Hormuz. Tehnologia reduce riscul pentru militari, dar nu elimină pericolul. Navele de sprijin, sistemele fără echipaj și personalul care le operează rămân vulnerabile la atacuri aeriene, ambarcațiuni rapide și lovituri lansate de pe coastă. Din acest motiv, neutralizarea minelor ar trebui însoțită de supraveghere navală și aeriană și, posibil, de capacități de apărare împotriva dronelor și rachetelor. Protejarea traficului nu înseamnă securitate garantată O misiune internațională poate organiza supravegherea culoarelor, poate transmite avertizări și poate însoți grupuri de nave comerciale. Prezența militară ar reduce riscul unor atacuri oportuniste și ar oferi un mecanism rapid de intervenție, fără a transforma strâmtoarea într-o rută lipsită de pericole. Petrolierele și navele care transportă gaze lichefiate sunt ținte mari, lente și greu de protejat în fiecare moment al tranzitului. Strâmtoarea are aproximativ 33 de kilometri în punctul cel mai îngust, iar culoarele navigabile sunt și mai restrânse. Navele comerciale trebuie să urmeze trasee previzibile, aflate în apropierea coastelor iraniene și omaneze. O forță navală ar trebui să acționeze fără să creeze o nouă confruntare între statele participante și Iran. Aceasta necesită comunicare…