Porțile de Fier 3 intră în evaluare: România cere protejarea hidrocentralelor și navigației pe Dunăre — NRG-IA

România și Serbia au semnat pe 16 iulie 2026 memorandumul care permite schimbul oficial de informații privind proiectul hidroenergetic Porțile de Fier 3, cunoscut în Serbia sub denumirea Đerdap 3. Documentul deschide una dintre cele mai importante evaluări energetice și hidrotehnice desfășurate de cele două state după construirea actualelor sisteme Porțile de Fier 1 și 2. Memorandumul nu reprezintă începutul construcției. El creează cadrul prin care ministerele, autoritățile, instituțiile tehnice și companiile din cele două țări vor putea analiza datele proiectului, beneficiile energetice și efectele pe care funcționarea sa le-ar putea avea asupra Dunării. Serbia consideră Đerdap 3 cea mai mare investiție energetică pe care o dezvoltă în prezent. Proiectul ar urma să fie construit pe teritoriul sârbesc, în amonte de actualul complex Porțile de Fier, dar ar folosi apa Dunării și ar funcționa într-un sistem hidrotehnic care influențează direct România. O baterie uriașă construită cu apă Porțile de Fier 3 nu ar funcționa ca o hidrocentrală clasică, alimentată permanent de curgerea naturală a fluviului. Proiectul este gândit ca o centrală cu acumulare prin pompaj — una dintre cele mai eficiente forme de stocare a energiei la scară mare. Principiul este relativ simplu. Atunci când în sistem există multă energie și consumul este redus, apa este pompată din Dunăre în rezervoare construite la o altitudine mai mare. Când cererea crește sau producția solară și eoliană scade, apa este eliberată înapoi prin turbine, iar energia stocată este restituită rețelei. Centrala ar consuma electricitate pentru pompare și ar produce ulterior mai puțină energie decât a folosit, din cauza pierderilor normale ale procesului. Valoarea sa nu vine însă din producerea netă de electricitate, ci din capacitatea de a muta energia din orele cu surplus spre momentele în care sistemul are cea mai mare nevoie de ea. Într-o regiune în care capacitățile solare și eoliene cresc rapid, un asemenea proiect poate prelua surplusul produs la prânz sau în perioadele cu vânt puternic și îl poate transforma în energie disponibilă seara, în vârfurile de consum sau în momentele de dezechilibru. Aceasta este miza strategică a Porților de Fier 3: nu doar o nouă hidrocentrală, ci o rezervă energetică regională capabilă să răspundă rapid schimbărilor din sistem. Puterea finală nu a fost încă stabilită Documentele energetice sârbe folosesc în prezent ca scenariu principal o centrală de aproximativ 1.800 MW, formată din șase grupuri. Au fost însă analizate și alte configurații, inclusiv variante de 1.200 MW și 2.400 MW. Puterea finală, numărul grupurilor și dimensiunea rezervoarelor vor depinde de studiile tehnice, de fezabilitate și de economia proiectului. Chiar și în varianta de 1.800 MW, Porțile de Fier 3 ar deveni una dintre cele mai mari centrale de stocare prin pompaj din Europa de Sud-Est. Puterea sa ar depăși capacitatea instalată pe partea românească a Porților de Fier 1 și s-ar apropia de dimensiunea unor mari centrale clasice. Estimările financiare publicate până acum diferă în funcție de configurație și de etapele incluse. Unele documente și evaluări plasează investiția la peste 2,6 miliarde de euro, dar proiectul nu are încă un buget final, o sursă completă de finanțare sau o decizie de investiție. Calendarul este la fel de deschis. Documentele de planificare sârbe indică următorul deceniu pentru dezvoltare și punere în funcțiune, însă termenele depind de studii, acorduri, autorizări, finanțare și lucrările de construcție. România este indispensabilă chiar dacă centrala ar fi construită în Serbia Amplasarea pe teritoriul sârbesc nu transformă Porțile de Fier 3 într-un proiect care poate fi analizat exclusiv de Belgrad. Dunărea este un fluviu comun, iar sistemele Porțile de Fier 1 și 2 au fost construite și sunt exploatate prin cooperarea celor două state. Pomparea apei din Dunăre și eliberarea acesteia înapoi în fluviu pot modifica, în funcție de volumul utilizat și de programul de funcționare, nivelurile și debitele pe termen scurt. Aceste variații pot influența producția centralelor existente, operarea ecluzelor, condițiile de navigație și comportamentul malurilor. România a cerut ca proiectul să fie dezvoltat fără afectarea funcționării sau producției hidrocentralelor Porțile de Fier 1 și 2. Evaluarea trebuie să includă și debitele din aval, stabilitatea terenurilor riverane din România și Bulgaria și condițiile necesare navigației pe Dunăre. Aceste condiții nu sunt secundare. Actualele sisteme reprezintă simultan centrale electrice, baraje, acumulări și infrastructură de navigație. Orice modificare a regimului apei trebuie coordonată cu toate aceste funcții. Porțile de Fier 1 și 2 sunt active critice pentru România Pe partea românească, Porțile de Fier 1 are șase hidroagregate de câte 194,4 MW și o producție anuală de proiect de aproximativ 5,24 TWh într-un an hidrologic mediu. Hidroelectrica estimează că centrala poate asigura aproximativ 10%…