Iranul vrea control asupra trecerii prin Hormuz, iar petrolul oscilează după semnalele din negocierile SUA–Iran — NRG-IA

Piața petrolului a intrat într-o zonă de volatilitate în care fiecare semnal privind Strâmtoarea Hormuz schimbă rapid direcția prețurilor. CNBC a relatat că investitorii sunt reticenți să ia poziții mari, pe fondul mesajelor contradictorii venite dinspre Washington și Teheran, iar tema centrală nu mai este doar dacă traficul va fi reluat, ci în ce condiții va fi administrată una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. La 27 mai, Reuters a transmis că petrolul a scăzut cu aproximativ 4% după ce televiziunea de stat iraniană a relatat existența unui proiect de cadru neoficial pentru un acord SUA–Iran privind încheierea conflictului și redeschiderea Strâmtorii Hormuz. Brent era indicat la 95,59 dolari/baril, iar WTI la 88,91 dolari/baril în jurul orei 12:36 GMT, după ce ambele contracte coborâseră anterior la minime de aproximativ o lună. Hormuz nu este doar rută maritimă, ci infrastructură de preț Importanța Strâmtorii Hormuz este structurală. EIA arată că, în 2024, prin această rută au trecut în medie 20 milioane barili/zi de petrol, echivalentul a aproximativ 20% din consumul global de lichide petroliere. Tot EIA indică faptul că fluxurile prin Hormuz reprezentau peste un sfert din comerțul maritim global cu petrol și aproximativ o cincime din comerțul global cu LNG, în principal din Qatar. Această concentrare explică reacția pieței. O restricție la Hormuz nu mută doar câteva cargouri. Ea schimbă costul asigurărilor, disponibilitatea navelor, rutele alternative, prețul țițeiului, prețul LNG-ului și, indirect, costurile pentru carburanți, industrie, transport aerian, îngrășăminte și electricitate produsă pe gaze. În raportul Oil Market Report din mai 2026, IEA a indicat că oferta globală de petrol a scăzut cu încă 1,8 milioane barili/zi în aprilie, până la 95,1 milioane barili/zi, iar pierderile totale față de februarie au ajuns la 12,8 milioane barili/zi. Producția statelor din Golf afectate de închiderea Hormuz era cu 14,4 milioane barili/zi sub nivelurile de dinaintea războiului. Iranul respinge termenul de taxă, dar vorbește despre costuri Punctul sensibil al momentului este regimul de trecere prin strâmtoare. ABC News a relatat, după o conferință de presă la Teheran, că purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, a spus că „nu există taxă”, dar a adăugat că serviciile privind navigația și protecția ecosistemului au costuri care ar trebui acoperite. Această distincție este importantă. Din perspectiva Iranului, termenul „taxă de trecere” este respins. Din perspectiva pieței, orice plată asociată trecerii prin Hormuz poate funcționa ca un cost suplimentar de tranzit. Diferența juridică poate fi semnificativă, dar efectul comercial se vede în prețul transportului, în riscul contractual și în costul final al energiei. Reuters a scris încă din aprilie că un posibil mecanism de tip „toll booth” la Hormuz ar putea fixa costuri mai ridicate în energie, relatând că unele estimări indicau o posibilă plată de până la 2 milioane dolari per tranzit, nivel comparabil cu costul charterului unei nave VLCC din Orientul Mijlociu către China în 2025. Draftul de acord coboară prețul, dar nu elimină riscul Televiziunea de stat iraniană a relatat că proiectul de cadru ar presupune restabilirea transportului comercial prin Hormuz la niveluri pre-război în termen de o lună, în paralel cu retragerea forțelor americane din proximitatea Iranului și ridicarea blocadei navale. Documentul ar exclude navele militare și ar prevedea administrarea traficului de către Iran în cooperare cu Oman, dar cadrul nu este final și Iranul ar urma să acționeze doar după „verificare tangibilă”. Reacția petrolului arată cât de mare este prima de risc inclusă în preț. Când piața primește semnale de redeschidere, prețul coboară rapid. Când apar atacuri, explozii, declarații contradictorii sau blocaje în negocieri, prețul urcă la fel de rapid. Pe 26 mai, Brent a crescut cu aproximativ 4% după noi lovituri americane în Iran, care au redus speranțele privind un acord rapid de redeschidere a rutei. Reuters nota atunci că traficul prin Hormuz rămânea restricționat, chiar dacă unele nave trecuseră recent prin strâmtoare. Europa simte Hormuz prin gaz și electricitate Miza nu se oprește la petrol. La 27 mai, Reuters a relatat că prețul de referință al gazului european a scăzut cu aproximativ 5% după informațiile privind un posibil acord care ar permite redeschiderea transportului prin Hormuz. Contractul Dutch TTF front-month a coborât până la 44,79 euro/MWh, înainte să revină ușor spre 45,28 euro/MWh. Legătura este directă prin LNG. Qatarul este unul dintre marii furnizori globali de gaz natural lichefiat, iar volumele exportate prin Golful Persic depind de siguranța rutelor maritime. Pentru Europa, chiar dacă dependența directă de Hormuz este mai mică decât pentru Asia, prețul LNG-ului este global, iar competiția pentru cargouri se transmite în huburile europene de gaze. Această transmisie contează și pentru…