Profituri de 45,2 miliarde dolari pentru ExxonMobil, Chevron, Shell și TotalEnergies în T3 2026 pe fondul războiului din Iran și al marjelor de rafinare — NRG-IA

Cei mai mari patru producători integrați de petrol și gaze din Occident — giganții americani ExxonMobil și Chevron, alături de liderii europeni Shell și TotalEnergies — au obținut în trimestrul al treilea din 2026 profituri cumulate de 45,2 miliarde de dolari, depășind la unison estimările de pe Wall Street și din City-ul londonez. Raportările financiare publicate pe 29 și 30 octombrie 2026 confirmă amploarea transferului financiar declanșat de războiul cu Iranul, izbucnit în februarie 2026, și de restricțiile persistente asupra livrărilor din Rusia: în timp ce șoferii și industriile consumatoare din America de Nord și din Europa au suportat scumpirea accentuată a benzinei și a motorinei, companiile care controlează simultan extracția țițeiului și rafinăriile au înregistrat unul dintre cele mai profitabile trimestre din istoria industriei. Vineri, 30 octombrie, ExxonMobil a raportat pentru intervalul iulie–septembrie 2026 un profit de 15,4 miliarde de dolari, iar Chevron a anunțat un câștig de 9,9 miliarde de dolari, ridicând rezultatul cumulat al celor doi piloni energetici americani la 25,3 miliarde de dolari în doar nouăzeci de zile. Cu o zi înainte, în Europa, grupul britanic Shell a raportat un profit ajustat de 10,8 miliarde de dolari și a majorat programul trimestrial de răscumpărare de acțiuni la 5 miliarde de dolari, în timp ce compania franceză TotalEnergies și-a dublat profitul față de perioada similară a anului trecut, până la 9,1 miliarde de dolari. Tabloul european a fost completat de grupul spaniol Repsol, al cărui profit ajustat a crescut cu 260% în trimestrul al treilea, atingând 2,7 miliarde de euro. Dincolo de amploarea cifrelor contabile, datele financiare din octombrie 2026 scot la iveală mecanismul economic real al actualei crize energetice. Scumpirea carburanților la pompă și profiturile excepționale ale corporațiilor petroliere nu au fost generate doar de cotația barilului de țiței brut, ci mai ales de un blocaj sever în veriga industrială dintre sondă și rezervor: capacitatea globală de rafinare. Marjele de rafinare de 63 de dolari pe baril au devenit adevăratul motor al profiturilor Economia mondială nu funcționează direct cu țiței brut, ci cu produse distilate ieșite pe poarta rafinăriilor, în special motorină pentru transportul de mărfuri și agricultură, benzină pentru mobilitatea populației și kerosen pentru aviație. Războiul din Iran, suprapus peste sancțiunile și perturbările care afectează sectorul energetic rusesc, a scos din circuitul comercial sau a deviat pe rute maritime ocolitoare nu doar volume importante de petrol brut, ci și cantități critice de produse rafinate și de țiței cu densitate medie și ridicată, exact sortimentele pentru care sunt calibrate instalațiile complexe de prelucrare. Deoarece capacitatea mondială de rafinare este rigidă, iar construirea unei unități noi durează între cinci și opt ani, pe o piață în care în ultimul deceniu numeroase rafinării occidentale au fost închise sau convertite sub presiunea tranziției climatice, oferta de carburanți nu a putut răspunde rapid șocului geopolitic. Consecința directă a fost explozia marjei de rafinare — indicatorul cunoscut în industrie drept crack spread, care măsoară diferența dintre prețul unui baril de țiței brut intrat în instalație și valoarea produselor petroliere finite obținute din prelucrarea lui. În trimestrul al treilea din 2026, marja de rafinare în Statele Unite a urcat la 63 de dolari pe baril, un nivel de 2,4 ori mai mare față de cel înregistrat în 2025. În Europa, marja indicativă de rafinare raportată de Shell a atins un record de 42 de dolari pe baril, propulsând rezultatele grupului britanic și explicând de ce Repsol, unul dintre cei mai mari operatori de rafinării din Peninsula Iberică, și-a multiplicat câștigurile de peste trei ori și jumătate. Companiile petroliere integrate, care extrag țițeiul din propriile zăcăminte și îl procesează în propriile combinate petrochimice, au capturat astfel simultan atât prețul ridicat al materiei prime, cât și câștigul record din procesarea acesteia. De ce producția record din Statele Unite nu a oprit scumpirea carburanților Rezultatele financiare raportate de ExxonMobil și Chevron au demontat, totodată, una dintre cele mai invocate teze politice de la Washington. Strategia administrației americane conduse de Donald Trump, construită pe doctrina „dominanței energetice”, pornea de la premisa că maximizarea forajelor și a producției interne de hidrocarburi în Statele Unite va izola piața americană și va garanta automat prețuri mici la benzină și motorină pentru consumatorii interni, indiferent de crizele externe. Așa cum arată datele de piață și analiza publicată de Reuters la finalul lunii octombrie 2026, această abordare s-a lovit de realitatea structurală a comerțului global cu energie. Deși Statele Unite extrag volume record de petrol și gaze, cu producții în creștere puternică în bazinul Permian, țițeiul și carburanții sunt mărfuri fungibile, al…