Brent aproape de 100 $ după atacurile SUA–Iran și loviturile asupra infrastructurii energetice saudite — NRG-IA

Petrolul mondial a ajuns în dimineața de 9 septembrie la câțiva zeci de cenți de pragul de 100 de dolari/baril, după o nouă escaladare care mută conflictul energetic dincolo de Strâmtoarea Hormuz. Brent se tranzacționa în jurul valorii de 99,4–99,7 dolari/baril, după patru sesiuni consecutive de creștere, iar WTI depășise 94 de dolari. Piața reacționează acum nu doar la riscul asupra navigației prin cea mai importantă strâmtoare petrolieră a lumii, ci și la atacuri asupra petrolierelor, instalațiilor energetice saudite și infrastructurii de transport din regiune. Escaladarea s-a accelerat în câteva zile. Pe 5 septembrie, Comandamentul Central al SUA a anunțat că a lovit trei petroliere iraniene după atacuri cu rachete ale Gardienilor Revoluției asupra unor nave militare americane. CENTCOM spune că petrolierele Downy și Stark 1 au fost scoase permanent din funcțiune, iar Kylo, cunoscută și ca Noxen și aflată fără încărcătură, a fost distrusă după evacuarea echipajului. Pe 8 septembrie, armata americană a anunțat distrugerea altor cinci petroliere iraniene, într-o nouă rundă de represalii. Iranul a răspuns în noaptea de 8 spre 9 septembrie cu rachete balistice asupra unei baze utilizate de forțele americane lângă Al Azraq, în Iordania. Autoritățile iordaniene spun că 18 dintre cele 20 de rachete au fost interceptate, celelalte două căzând în zone nelocuite, fără victime. Gardienii Revoluției au revendicat separat atacarea a zece nave — două americane și opt petroliere — care ar fi încercat să traverseze o zonă declarată nesigură din Hormuz. Această din urmă revendicare nu fusese confirmată independent în primele ore ale zilei de 9 septembrie. Arabia Saudită intră direct în ecuația riscului petrolier Cea mai importantă schimbare pentru piața energiei a venit însă din Arabia Saudită. Forțele Houthi din Yemen au lansat atacuri asupra mai multor orașe din sudul regatului, iar instalații energetice au luat foc. Autoritățile saudite au raportat 73 de răniți și oprirea unor operațiuni la instalațiile afectate. Houthi au afirmat că au vizat inclusiv active Saudi Aramco din Abha, Najran și Jazan, alături de o bază aeriană din Khamis Mushait. Amploarea pierderilor efective de producție sau rafinare nu fusese comunicată public. Extinderea atacurilor spre Arabia Saudită schimbă geometria riscului petrolier. Regatul este al doilea mare producător de țiței al lumii și una dintre puținele țări din Golf care dispun de infrastructură capabilă să scoată volume importante de petrol spre piețele globale fără traversarea Strâmtorii Hormuz. Arabia Saudită poate transporta țițeiul din estul țării către Yanbu, la Marea Roșie, prin sistemul East-West Pipeline, cunoscut și ca Petroline. Emiratele Arabe Unite au propria conductă către Fujairah, pe coasta Golfului Oman. Aceste coridoare au permis producătorilor din Golf să compenseze parțial perturbarea traficului prin Hormuz. Capacitatea lor este însă mult sub dimensiunea strâmtorii pe care încearcă să o înlocuiască. Hormuz muta aproape 20 de milioane de barili pe zi. Conductele alternative pot prelua doar o fracțiune Agenția Internațională pentru Energie estimează că aproape 20 de milioane de barili/zi de țiței și produse petroliere au traversat Hormuz în 2025, aproximativ 25% din comerțul maritim mondial cu petrol. Circa 80% din aceste volume aveau ca destinație Asia. În schimb, capacitatea disponibilă pe principalele conducte operaționale care pot ocoli strâmtoarea este estimată la doar 3,5–5,5 milioane de barili/zi . Saudi Arabia și Emiratele Arabe Unite sunt practic singurii mari exportatori din Golf care dispun de asemenea rute funcționale la scară relevantă. Petroline are o capacitate proiectată de aproximativ 5 milioane de barili/zi. Aramco a raportat extinderea acesteia la 7 milioane de barili/zi, dar IEA precizează că fluxurile sustenabile la acest nivel nu au fost testate. La începutul lui 2026, aproximativ 2 milioane de barili/zi utilizau sistemul, ceea ce lăsa o capacitate suplimentară estimată la 3–5 milioane de barili/zi, în funcție de condițiile operaționale și de posibilitățile de export de pe coasta vestică. Conducta Emiratelor către Fujairah ar mai putea adăuga aproximativ 700.000 de barili/zi peste volumele utilizate în mod normal. Această disproporție explică vulnerabilitatea fundamentală a pieței. Conductele pot amortiza o perturbare a Hormuz, dar nu pot înlocui complet strâmtoarea. Iar dacă infrastructura de la capătul occidental al sistemului saudit intră la rândul ei sub presiune, redundanța energetică a Golfului se reduce și mai mult. Semnalul există deja. Exporturile saudite prin Yanbu au coborât în august la circa 1,429 milioane de barili/zi , minimul ultimelor șase luni, față de o medie de aproximativ 3,9 milioane de barili/zi în cele trei luni precedente, potrivit datelor preliminare Kpler citate de Reuters. Hormuz funcționează, dar la o capacitate mult degradată Strâmtoarea nu este complet închisă. Fluxurile continuă, însă mult sub nivelurile normale.…