Atacurile asupra rafinăriilor ruse ajung la Moscova și cresc presiunea pe piața carburanților — NRG-IA

Dronele ucrainene au lovit din nou rafinăria Gazprom Neft din sud-estul Moscovei, pentru a doua oară în trei zile, potrivit Reuters. Al doilea atac, produs pe 18 iunie 2026, a avariat unități de procesare și a declanșat mai multe incendii pe amplasament, într-o instalație care are rol direct în alimentarea cu combustibil a capitalei ruse. Atacul schimbă nivelul de vizibilitate al campaniei ucrainene împotriva infrastructurii petroliere ruse. Nu mai este vorba doar despre rafinării aflate la distanță de centrul politic al Rusiei, ci despre o instalație industrială aflată în Moscova, la aproximativ 16 kilometri de Kremlin, potrivit Reuters. Moscova devine țintă energetică, nu doar simbol politic Lovirea rafinăriei din Moscova are o dublă miză. Prima este operațională: instalația contribuie la aprovizionarea cu carburanți a capitalei și a regiunii Moscova. A doua este simbolică: o infrastructură petrolieră importantă este atinsă în centrul politic al Federației Ruse, într-un moment în care Kremlinul încearcă să transmită control și reziliență internă. Reuters relatează că atacul din 18 iunie a afectat unitatea combinată Euro+, pusă în funcțiune în 2020, care include o secțiune de distilare a țițeiului cu o capacitate de aproximativ 140.000 barili pe zi, echivalentă cu 47% din capacitatea rafinăriei. Au mai fost avariate unități secundare, conducte interne, sisteme auxiliare și rezervoare cu produse petroliere. Atacul precedent, din 16 iunie, lovise CDU-6, cealaltă mare unitate de distilare a rafinăriei, cu o capacitate de aproximativ 160.000 barili pe zi, adică 53% din capacitatea instalației. Cele două atacuri au vizat, succesiv, principalele componente de procesare ale rafinăriei din Moscova. În 2024, rafinăria a procesat aproximativ 11,6 milioane tone de țiței, echivalentul a circa 230.000 barili pe zi, și a produs 2,9 milioane tone benzină, 3,2 milioane tone motorină și 1,3 milioane tone bitum. Aceste cifre explică de ce lovirea instalației are relevanță economică, nu doar militară. Presiunea se mută din rafinărie în piața carburanților Un atac asupra unei rafinării nu înseamnă automat lipsă generalizată de carburant. Reuters notează că în Moscova nu au fost observate cozi la benzinării după loviturile asupra rafinăriei. Totuși, presiunea pe piață a devenit suficient de vizibilă pentru ca autoritatea rusă antimonopol să ceară explicații unui retailer local după o majorare puternică a prețului benzinei AI-95. Acesta este punctul critic pentru piață: efectul atacurilor nu trebuie măsurat doar în flăcări, fum sau capacitate avariată, ci în modul în care rafinarea redusă se transmite spre prețuri, logistică, stocuri și decizii administrative. Rusia se pregătește să importe benzină pe mare în iunie, potrivit Reuters, într-o mișcare rară pentru unul dintre cei mai mari producători și exportatori de petrol și produse petroliere din lume. Sursele citate de agenție indică livrări din Asia, pe fondul penuriilor cauzate de atacurile repetate asupra rafinăriilor, conductelor și depozitelor de combustibil. Penuriile nu sunt descrise ca fenomen uniform la nivel național, dar au fost raportate în mai multe regiuni, iar unele autorități locale au confirmat probleme de aprovizionare. Guvernul rus a menținut restricții asupra exporturilor de benzină pentru a păstra volume pe piața internă în sezonul de consum ridicat. Rafinarea rusă intră într-o zonă de vulnerabilitate structurală Atacul asupra rafinăriei din Moscova se înscrie într-o campanie mai amplă asupra infrastructurii energetice ruse. Reuters a inventariat mai multe rafinării, conducte și terminale petroliere lovite în ultimele luni, inclusiv instalații importante precum Perm, Syzran, Ryazan, Tuapse, Novokuibyshevsk și Moscova. În mai 2026, Reuters relata că rafinării ruse oprite total sau parțial însumau peste 83 milioane tone pe an de capacitate, aproximativ un sfert din capacitatea totală de rafinare a Rusiei. Aceleași instalații reprezentau peste 30% din producția de benzină și aproximativ 25% din producția de motorină a țării. Această dimensiune schimbă natura campaniei. Loviturile asupra rafinăriilor nu mai sunt doar episoade tactice de sabotaj, ci presiune cumulată asupra lanțului petrolier rus: procesare, produse finite, transport, stocare, exporturi și aprovizionare internă. Rusia are capacitate mare de producție de țiței, dar carburantul disponibil pentru populație, economie și logistică militară depinde de rafinare. Petrolul brut nu înlocuiește benzina și motorina fără instalații funcționale de procesare. Aici apare vulnerabilitatea: atacurile nu trebuie să oprească întregul sector petrolier pentru a produce efecte economice și administrative. Calitatea carburanților devine instrument de criză Presiunea asupra rafinării se vede și în reglementare. Kommersant, citat de Reuters, a relatat că Rusia permite unor rafinării să producă pentru piața internă combustibili cu specificații de mediu mai slabe, inclusiv cu un conținut mai ridicat de sulf și alți…