Orbital Matter lansează Replicator 2 cu SpaceX: imprimare 3D în spațiu pentru panouri solare orbitale — NRG-IA

Orbital Matter a dus pe orbită satelitul Replicator 2, un CubeSat de aproximativ 13 kg construit pentru a testa imprimarea 3D a structurilor rigide direct în vidul spațiului. Satelitul a fost lansat pe 7 iulie 2026, în cadrul misiunii SpaceX Falcon 9 Transporter-17, una dintre misiunile rideshare prin care SpaceX plasează simultan pe orbită zeci de sateliți mici. Replicator 2 nu este doar un nou satelit experimental. Este un test asupra uneia dintre cele mai importante limite ale economiei spațiale: tot ce se lansează de pe Pământ trebuie să încapă în volumul disponibil al rachetei, să reziste la vibrații, să fie pliat, fixat, protejat și apoi desfășurat fără eroare pe orbită. Orbital Matter propune o altă logică industrială: structurile mari nu mai sunt transportate gata construite, ci fabricate direct acolo unde vor fi folosite. De la satelit pliat la infrastructură construită pe orbită Orbital Matter descrie propria tehnologie printr-o idee simplă: infrastructura pentru spațiu trebuie construită în spațiu. Compania arată că, timp de decenii, stațiile spațiale și sateliții au fost proiectați în jurul limitelor impuse de ceea ce poate fi pliat în interiorul unui fairing de rachetă. Această constrângere a dictat dimensiunea panourilor solare, a antenelor, a radiatoarelor și a altor structuri mari folosite în orbită. Tehnologia P.A.D.S. — Printer Assisted Deployment System — urmărește să construiască grinzi structurale continue pe orbită, fără balamale, fără mecanisme complexe de depliere și fără îmbinări multiple. Orbital Matter susține că sistemul poate produce structuri rigide de la 10 metri până la peste 100 de metri lungime, folosind același proces de fabricație. Pentru sateliții actuali, fiecare balama, motor, dispozitiv de blocare sau mecanism de tensionare este o sursă de cost și risc. Structurile mari trebuie pliate compact pentru lansare, apoi desfășurate în mediul orbital. Pe măsură ce sateliții au nevoie de panouri solare mai mari, antene mai mari sau radiatoare mai mari, mecanismele devin mai complexe, mai grele și mai vulnerabile. Replicator 2 testează exact alternativa: o structură rigidă creată direct în microgravitație și vid. Patru imprimante 3D într-un CubeSat de 8U Replicator 2 este un CubeSat 8U echipat cu patru sisteme P.A.D.S. Două dintre acestea sunt folosite pentru desfășurarea unui panou solar flexibil proiectat intern, iar celelalte două funcționează ca imprimante autonome, dintre care una este destinată desfășurării unei sarcini utile de tip antenă. Spaceflight Now a relatat că misiunea urmărește demonstrarea imprimării 3D în vidul spațiului, iar Orbital Matter a prezentat sistemul ca pe o etapă necesară pentru energie solară orbitală mai ieftină și la scară mai mare. Structura tehnică a misiunii este importantă. Nu este vorba despre o imprimantă 3D folosită într-un laborator de pe Stația Spațială Internațională, într-un mediu presurizat și controlat. Replicator 2 testează imprimarea direct în spațiul deschis, în microgravitație, vid, radiație și variații termice extreme. Fiecare imprimantă folosește o rășină fotopolimerică extrudată și întărită cu lumină ultravioletă. Scopul imediat este producerea unor elemente structurale rigide care pot susține un panou solar flexibil, o antenă și o cameră. Scopul industrial este mult mai mare: validarea unei tehnologii care poate produce în orbită structuri lungi, ușoare și rigide, imposibil sau ineficient de lansat gata asamblate. Spațiul devine loc de fabricație, nu doar destinație Orbital Matter leagă tehnologia de trei piețe mari: sateliți cu necesar tot mai mare de energie, centre de date orbitale și stații spațiale comerciale sau multi-modulare. Toate aceste aplicații au aceeași problemă: au nevoie de suprafețe mari pentru captarea energiei solare, de radiatoare pentru disiparea căldurii și de antene sau structuri care depășesc dimensiunile eficiente ale sistemelor pliabile actuale. În zona energetică, implicația este directă. Energia solară în spațiu nu este limitată de noapte, nori sau anotimpuri în același fel ca energia solară terestră. Proiectele de tip Space-Based Solar Power, sateliții de mare putere și centrele de date orbitale au însă nevoie de structuri enorme, ușoare și fiabile. Transportarea lor completă de pe Pământ ar crește masiv costul, volumul și riscul mecanic. Imprimarea structurilor în orbită nu rezolvă singură economia energiei solare spațiale. Ea poate reduce una dintre constrângerile centrale: masa și volumul structural transportate la lansare. Dacă un satelit duce pe orbită materie primă compactă și o transformă acolo în elemente de susținere, arhitectura misiunii se schimbă. Racheta transportă material și echipament de fabricație, nu întreaga structură finală. De ce contează finanțarea românească Orbital Matter este un startup cu bază în Berlin și Varșovia, cofondat de Jakub Stojek și Robert Ihnatisin. Legătura cu România vine prin Robert Ihnatisin, inginer român și cofondator al companiei, dar și prin Early…