Lacurile Hidroelectrica au scăzut sub 50% la intrarea în iarnă, pe fondul secetei și al prețurilor record pe PZU — NRG-IA

România intră în sezonul rece 2026–2027 cu principalul său tampon de siguranță energetică redus la mai puțin de jumătate din capacitate, după ce gradul de umplere a lacurilor de acumulare operate de Hidroelectrica a coborât sub pragul de 50%, unul dintre cele mai scăzute niveluri înregistrate la început de noiembrie în ultimele trei decenii. Situația a fost confirmată oficial luni, 9 noiembrie, de directorul general al companiei, Dan Plaveti, care a anunțat că producătorul de stat a trecut la o exploatare restrictivă și disciplinată a barajelor pentru a proteja o resursă de apă devenită strict limitată în urma secetei prelungite din toamnă. Subțierea rezervei hidroenergetice lovește Sistemul Energetic Național într-un moment de vulnerabilitate multiplă pe partea producției interne stabile. Conform datelor Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, debitul Dunării la intrarea în țară, în secțiunea Baziaș, se menține la aproape o treime din media multianuală a lunii noiembrie, comprimând sever energia livrată de hidrocentralele de la Porțile de Fier, în timp ce deconectarea neprogramată a Unității 1 de la Cernavodă, survenită luni seară la doar trei zile după repornire, a retras din rețea o capacitate nucleară de 700 MW. Efectul combinat al acestor constrângeri s-a transmis imediat în costurile angro ale electricității. Pe Piața pentru Ziua Următoare operată de OPCOM la București, prețurile orare de vârf au urcat luni la recordul sezonier de 2.073 lei pe megawatt-oră, echivalentul a 388 euro pe megawatt-oră, forțând România să apeleze la importuri costisitoare în intervalele de seară, când producția fotovoltaică dispare, iar consumul național atinge nivelul maxim. Lacurile de acumulare trec din regim comercial în rezervă strategică pentru vârfurile de iarnă În arhitectura energetică a României, marile amenajări hidroenergetice cu lacuri de acumulare din zonele montane, precum Vidraru, Izvorul Muntelui sau Fântânele, îndeplinesc rolul unei baterii naturale de mare putere, capabilă să intre în sarcină în câteva minute pentru a echilibra sistemul și a acoperi vârfurile de consum. Când volumul de apă stocat coboară sub 50% înaintea înghețului de iarnă, când precipitațiile se transformă în zăpadă și nu mai alimentează imediat bazinele, Hidroelectrica este obligată să conserve fiecare metru cub de apă pentru situațiile critice de ger sau viscol din ianuarie și februarie, chiar dacă prețurile curente de pe bursă ar face extrem de profitabilă uzinarea apei acum. Această frânare deliberată a turbinelor din centralele cu acumulare se suprapune peste scăderea forțată a producției în hidrocentralele de pe firul apei, care depind direct de curgerea zilnică a râurilor interioare și a fluviului. La un debit al Dunării redus spre o treime din valorile obișnuite ale lunii noiembrie, complexul Porțile de Fier I și II funcționează mult sub puterea sa instalată, lăsând un gol major de energie ieftină în baza curbei de sarcină a României. Degradarea hidrologică din a doua parte a anului marchează o inversare bruscă față de tabloul consemnat în prima jumătate din 2026. Potrivit raportărilor operaționale preliminare transmise Bursei de Valori București, Hidroelectrica reușise în primele nouă luni ale anului o creștere cu 10% a producției brute de electricitate față de intervalul similar din 2025, ajungând la 9.601 gigawați-oră, din care 9.416 gigawați-oră proveniți din surse hidro, și un volum total vândut la nivel de grup de 11.310 gigawați-oră, în urcare cu 12%. Seceta severă instalată din august până în octombrie, care a provocat anterior și oprirea istorică de 101 zile la Cernavodă, a erodat însă rapid avansul acumulat în primăvară și a golit barajele exact înaintea sezonului de consum maxim. Pierderea aportului nuclear și dependența de importurile scumpe la orele de vârf Lipsa marjei de manevră din sectorul hidro devine cu atât mai apăsătoare cu cât sistemul național nu se poate baza integral pe energia nucleară în bandă. Oprirea Unității 1 de la Cernavodă în seara de 9 noiembrie, cauzată de o defecțiune apărută în partea clasică a centralei în timp ce reactorul urcase la o putere de 520 MW, lasă acoperirea consumului intern pe seama centralelor pe gaze, a grupurilor pe cărbune rămase disponibile, a eolianului volatil și a schimburilor transfrontaliere de electricitate. Deși România stă confortabil la capitolul combustibilului termic, intrând în noiembrie cu depozitele subterane de gaze naturale umplute în proporție de 88,11%, peste media europeană, capacitatea centralelor interne pe hidrocarburi este insuficientă pentru a suplini simultan deficitul hidro și pe cel nuclear în orele de seară. Ca urmare, sistemul românesc devine importator net de pe piețele cuplate din Europa Centrală și de Sud-Est tocmai în intervalele orare în care întreaga regiune resimte lipsa vântului și a energiei solare, preluând automat prețurile marginale de peste 300 de euro pe megawatt-oră stabilite de cele mai scumpe grupuri…