România, prosumatorii și limita SEN: de ce energia solară are nevoie de rețele, baterii și flexibilitate — NRG-IA

România nu mai are doar o problemă de producție, ci una de integrare România a accelerat, în ultimii ani, dezvoltarea energiei regenerabile și a prosumatorilor într-un ritm mai rapid decât capacitatea Sistemului Energetic Național de a integra această producție. Avertismentul a fost formulat de Asociația Energia Inteligentă, prin președintele Dumitru Chisăliță, într-un context în care energia solară a devenit una dintre cele mai dinamice componente ale sistemului electric românesc. SEN înseamnă Sistemul Energetic Național: ansamblul format din producători, rețele de transport și distribuție, dispecerizare, consumatori, prosumatori, interconexiuni, piețe și mecanisme de echilibrare. Pe scurt, este infrastructura tehnică și operațională care trebuie să mențină permanent egalitatea dintre producția și consumul de energie electrică. Problema este că energia fotovoltaică nu intră în sistem când vrea sistemul, ci când este soare. La prânz, producția poate fi foarte mare. Seara, când consumul crește, producția solară dispare rapid. Fără baterii, fără consum flexibil și fără rețele suficient de puternice, energia ieftină devine o presiune operațională. Prosumatorii au devenit o centrală națională distribuită România are deja aproape sau peste 300.000 de prosumatori, cu o capacitate instalată estimată în jurul a 3.400 MW, comparabilă cu marile categorii de producție instalată din sistem. Diferența esențială este că această producție este dispersată în sute de mii de puncte mici, conectate mai ales în rețelele de distribuție. Aceste rețele au fost proiectate istoric pentru flux unidirecțional: energia pleca din centrale mari, trecea prin transport și distribuție, apoi ajungea la consumator. Prosumatorul inversează logica: consumatorul devine și producător, iar energia urcă local în rețea. Transelectrica are deja o platformă dedicată prognozei producției prosumatorilor la nivel de județ și la nivelul SEN, semn că această producție nu mai este marginală, ci trebuie anticipată operațional. Solarul reduce prețul în unele ore, dar nu garantează facturi mici Mai multă energie regenerabilă nu înseamnă automat energie mai ieftină pentru consumatorul final. În orele cu mult soare, prețurile pot scădea puternic. În orele de seară, când solarul dispare și consumul rămâne ridicat, sistemul are nevoie de hidro, gaz, importuri, stocare sau alte capacități de echilibrare. AEI a explicat această fractură între producția ieftină în anumite intervale și costul total al sistemului. În aprilie 2026, OPCOM a publicat un preț mediu ponderat pe Piața pentru Ziua Următoare de 514,65 lei/MWh. Media lunară nu arată însă tensiunea reală din sistem: diferența dintre orele cu exces de producție și orele în care energia devine scumpă pentru că flexibilitatea lipsește. Aceasta este una dintre marile schimbări ale pieței: România poate avea simultan multă energie solară la prânz și prețuri ridicate în alte intervale. Nu contradicția este problema, ci lipsa mecanismelor care mută energia din orele ieftine în orele scumpe. Recordurile fotovoltaice arată forța, dar și limita sistemului În aprilie 2026, producția instantanee a parcurilor fotovoltaice dispecerizabile din România a atins 2.337 MW, peste recordul anterior de 2.319 MW din martie. La acel moment, fotovoltaicul dispecerizabil reprezenta mai mult de o treime din producția țării. Aceste cifre sunt importante, dar nu includ întreaga producție a prosumatorilor, care este mai greu de observat în timp real decât producția marilor parcuri dispecerizabile. De aici apare una dintre vulnerabilitățile centrale: sistemul trebuie să integreze tot mai multă energie care nu este controlată direct ca o centrală clasică. Într-un sistem modern, problema nu mai este doar câți MW instalezi, ci câți MW poți absorbi, prognoza, transporta, distribui, stoca și echilibra fără să creezi congestii, dezechilibre sau costuri suplimentare. Bateriile devin infrastructură de sistem, nu accesoriu pentru prosumatori Programul anunțat pentru finanțarea bateriilor la prosumatori, cu credite de angajament de 400 milioane lei în bugetul AFM pentru 2026, arată că statul începe să mute accentul de la simpla producție la stocare. Ministra Mediului, Diana Buzoianu, a legat explicit măsura de creșterea numărului de prosumatori și de presiunea asupra rețelei naționale de distribuție. Bateria schimbă rolul prosumatorului. Fără baterie, prosumatorul injectează energia exact când o produce, adesea la prânz, când sistemul poate fi deja încărcat cu solar. Cu baterie, o parte din energie poate fi păstrată pentru seară, reducând presiunea pe rețea și pe piață. Aceasta este diferența dintre fotovoltaic ca investiție individuală și fotovoltaic ca resursă de sistem. Fără stocare și control, fiecare nou panou adaugă producție. Cu stocare, prognoză și reguli corecte, fiecare panou poate adăuga flexibilitate. Rețelele devin noua frontieră energetică a României Transelectrica a anunțat pentru 2026 investiții de peste 900 milioane lei, inclusiv…