ANRE autorizează 669 MW de stocare în România, pe fondul deficitului de seară și al opririi Cernavodă — NRG-IA

O singură ședință ANRE a pus pe traseul spre construcție o putere de stocare echivalentă cu aproape două treimi din tot ce are România instalat astăzi în baterii. Din aproximativ 811 MW pentru care Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei a aprobat pe 3 septembrie autorizații de înființare, circa 669 MW reprezintă stocare: aproximativ 429 MW în instalații autonome și încă 240 MW adăugați altor capacități energetice, potrivit datelor comunicate public de președintele ANRE, George-Sergiu Niculescu. Ponderea este neobișnuită: peste 82% din puterea autorizată într-o singură zi este destinată stocării. Documentele publicate de ANRE confirmă un val de instalații autonome și proiecte hibride cu baterii la Stejari, Ișalnița, Corund, Mașca, Cristești, Tudor Vladimirescu, Pechea și Făget, între altele. În aceeași ședință au fost acordate și licențe pentru exploatarea comercială a unor capacități deja construite. Momentul este mai important decât statistica administrativă. România traversează una dintre cele mai clare demonstrații din ultimii ani că problema sistemului electric nu mai este doar câtă energie poate produce într-o zi, ci dacă acea energie este disponibilă exact în orele în care consumatorii au nevoie de ea. România are deja peste 1 GW de baterii, dar diferența dintre zi și seară rămâne uriașă La 1 septembrie, instalațiile de stocare din România însumau 1.084,72 MW putere instalată și 2.310 MWh capacitate energetică , potrivit datelor Transelectrica. Față de 1 august, puterea crescuse cu 9,6%, iar energia care poate fi stocată crescuse cu 17%, de la 1.974,7 MWh. Cei 669 MW tocmai autorizați de ANRE reprezintă astfel aproximativ 62% din întreaga putere de stocare deja instalată în sistem. Autorizația de înființare nu înseamnă însă capacitate disponibilă imediat: proiectele trebuie construite, racordate și apoi licențiate pentru exploatare. Pentru lotul de 669 MW nu este publicată nici o valoare agregată în MWh, astfel încât durata pentru care noile baterii vor putea susține sistemul nu poate fi calculată doar din puterea aprobată. Capacitățile care funcționează deja au demonstrat însă rolul pe care îl pot juca exact în orele critice. Pe 13 august, în plină indisponibilitate nucleară, bateriile din România au ajuns la o producție medie orară de 666 MW între orele 21:00 și 22:00 , iar în seara următoare la 644 MW. Sunt valori de ordinul unei unități nucleare de la Cernavodă în termeni de putere instantanee, chiar dacă bateria poate susține o asemenea livrare doar atât timp cât dispune de energie stocată. Aici apare diferența fundamentală dintre MW și MWh. Puterea arată cât poate livra bateria într-un anumit moment; energia stocată arată cât timp poate continua să o facă. Bateriile pot muta energia între orele aceleiași zile și pot atenua vârfurile, dar nu produc combustibil energetic nou și nu pot substitui săptămâni de producție continuă pierdută. România poate exporta peste 3.000 MW la prânz și ajunge dependentă de import după apus Pe 28 august, sistemul românesc a oferit una dintre cele mai clare imagini ale noii realități energetice. La jumătatea zilei, centralele eoliene și fotovoltaice dispecerizabile produceau împreună aproximativ 5.300 MW , în timp ce consumul măsurat în rețea era de circa 4.500 MW. România exporta net la o putere de peste 3.200 MW , cu fluxuri către toate rețelele vecine. Câteva ore mai târziu, ecuația energetică se schimbă. Producția fotovoltaică dispare odată cu apusul, consumul urcă spre vârful de seară, iar sistemul trebuie să găsească rapid producție hidro, termică, eoliană, energie din baterii sau importuri. Guvernul a definit oficial această problemă. În decizia prin care a prelungit până la 30 septembrie cadrul special pentru siguranța SEN, Executivul a identificat drept principala vulnerabilitate a Sistemului Electroenergetic Național deficitul de producție dispecerizabilă în intervalul 18:00–22:00 , la care se adaugă riscul limitării posibilităților de import. Această diferență dintre prânz și seară este exact spațiul economic în care stocarea devine strategică. Bateria poate absorbi o parte din energia disponibilă în orele cu producție solară mare și o poate restitui după apus. În loc ca sistemul să fie obligat să găsească întreaga diferență din centrale flexibile sau din statele vecine, o parte a deficitului poate fi acoperită din energia produsă cu câteva ore înainte. Într-o piață europeană cuplată, nu poate fi urmărită aceeași unitate de electricitate ca și cum România ar exporta un anumit electron la prânz și l-ar cumpăra înapoi seara. Mecanismul economic este însă limpede: statele care dispun de stocare mai mare pot absorbi mai multă energie în orele abundente și o pot valorifica atunci când sistemul regional devine mai tensionat. Oprirea Cernavodă a făcut deficitul de flexibilitate mult mai vizibil Situația actuală este amplificată de indisponibilitatea întregii producții nucleare de la Cernavodă. Ambele unități au fost oprite pe fondul nivelului…