România, al patrulea cel mai ridicat preț angro la energia electrică din UE în 2025 — NRG-IA

România a avut în 2025 al patrulea cel mai ridicat preț mediu angro la energia electrică din Uniunea Europeană, cu aproximativ 110 EUR/MWh , față de o medie europeană de 85 EUR/MWh , potrivit raportului de țară publicat de Comisia Europeană. Concluzia schimbă tonul discuției despre energie: România are resurse, are hidro, nuclear, gaze, regenerabile și interconectări, dar piața continuă să plătească scump exact în orele în care sistemul are nevoie de capacitate controlabilă, flexibilitate și rețea pregătită. România, peste media UE la prețul angro al energiei Prețul angro nu înseamnă factura finală a consumatorului. El reprezintă prețul energiei tranzacționate pe piață înainte de tarife de rețea, taxe, TVA, contribuții și marja de furnizare. Totuși, prețul angro contează enorm: el intră în costul de achiziție al furnizorilor, în contractele industriei și în semnalul economic transmis investitorilor. Pentru gospodării, efectul a fost atenuat ani la rând de plafonare și compensare. Raportul citat de Profit.ro notează că România a menținut din noiembrie 2021 până în iunie 2025 o schemă de plafonare și compensare, iar expirarea acesteia în iulie 2025, împreună cu majorarea TVA la energia electrică de la 19% la 21% și valul de căldură din vară, a dus la facturi mai mult decât duble pentru gospodării. Ulterior, prețurile pentru gospodării s-au stabilizat și au rămas sub media UE, în timp ce pentru companii au fost ușor peste nivelul din 2024. Această diferență între prețul angro și factura finală trebuie păstrată clar. Cifra de 110 EUR/MWh vorbește despre piața angro, nu despre factura integrală. Dar tocmai piața angro arată sănătatea reală a sistemului: cât costă energia când intervențiile publice, plafonările și compensările nu mai ascund tensiunile de fond. Gazul și sursele fosile apasă prețul în orele critice Comisia Europeană leagă prețul ridicat de dependența persistentă de producția pe combustibili fosili. Profit.ro citează raportul în sensul că mixul energetic al României s-a îmbunătățit, dar combustibilii fosili rămân „profund înrădăcinați” în sistem și stabilesc adesea prețul ridicat al energiei pe piață. În 2025, energia electrică produsă din combustibili fosili a avut o pondere de 34,1% , în timp ce energia cu emisii reduse de carbon a ajuns la 65,9% , sub media UE de 70%. Mecanismul este simplu, dar esențial. În multe ore, prețul pieței este determinat de ultima tehnologie necesară pentru acoperirea consumului. Dacă în orele de vârf intră centrale pe gaz sau alte capacități fosile mai scumpe, acestea pot ridica prețul întregii piețe. De aici apare paradoxul românesc: poți avea producție hidro, nucleară și solară, dar poți plăti scump când sistemul ajunge să aibă nevoie de producție flexibilă, disponibilă imediat. Așadar, problema României nu se reduce la câtă energie produce. Contează când produce, unde produce, cum circulă energia prin rețea și ce sursă acoperă consumul în orele tensionate. Solarul ieftinește prânzul, dar seara rămâne scumpă Creșterea producției solare ajută piața în orele de zi. În intervalele cu soare, energia fotovoltaică poate coborî prețul și poate reduce nevoia de centrale fosile. Fără stocare suficientă și consum flexibil, însă, surplusul relativ ieftin de la prânz nu poate fi mutat eficient către seară. Aici apare miza structurală. România nu are doar o problemă de capacitate instalată, ci o problemă de sincronizare. Energia ieftină apare în anumite ore, iar consumul critic apare în alte ore. Între cele două stau bateriile, hidrocentralele de pompaj, managementul consumului, agregatorii, contoarele inteligente, rețelele și regulile de piață. Când aceste verigi lipsesc sau se mișcă lent, sistemul revine la soluția clasică: capacități fosile flexibile, mai scumpe, care închid balanța în orele de vârf. Așa se explică de ce energia regenerabilă poate crește, dar prețul mediu angro rămâne ridicat. Stocarea de 16,2 MW arată dimensiunea întârzierii Comisia Europeană punctează direct problema stocării. România a luat unele măsuri pentru extinderea rețelei și promovarea stocării în baterii, dar implementarea rămâne lentă. Capacitatea de stocare a energiei electrice raportată în Planul Național pentru Energie și Climă este de doar 16,2 MW , iar răspunsul la cerere și resursele energetice distribuite sunt încă împiedicate de bariere de piață și de un cadru juridic insuficient. Această cifră explică multe. La o piață care discută despre mii de MW de regenerabile, despre consum industrial, prosumatori, centre de date și electrificare, o capacitate de stocare raportată de 16,2 MW indică o întârziere majoră între ambiția energetică și infrastructura necesară pentru integrarea ei. Stocarea nu reduce automat prețurile. Nu poate fi prezentată ca soluție magică. Dar poate reduce presiunea în orele de vârf dacă este construită la scară, dacă participă corect în piață, dacă are reguli clare și dacă se conectează la rețea acolo unde sistemul are nevoie. Fără stocare, România riscă să adauge…