ANRE cere Transelectrica să accelereze interconectările cu Ungaria și Bulgaria: problema capacității de 70% — NRG-IA

România are suficiente legături electrice cu statele vecine pentru a depăși formal ținta europeană de interconectare, dar nu reușește încă să transforme întreaga infrastructură existentă în capacitate comercială disponibilă atunci când sistemul are nevoie de importuri. ANRE a aprobat pe 4 septembrie Planul de dezvoltare a Rețelei Electrice de Transport pentru perioada 2026–2035 și cere Transelectrica să prezinte, în maximum 30 de zile, un program separat de accelerare pentru proiectele care trebuie să crească schimburile de electricitate cu Ungaria și Bulgaria. Planul cuprinde 117 lucrări de investiții, dintre care 25 sunt obiective complet noi , dar intervenția reglementatorului asupra interconectărilor transformă documentul dintr-un simplu program de investiții într-o problemă direct legată de prețul energiei și de siguranța alimentării. În spatele deciziei se află o contradicție care explică una dintre vulnerabilitățile structurale ale sistemului românesc. România a depășit ținta UE de 15% privind interconectarea, însă această performanță statistică nu garantează că suficientă capacitate poate fi folosită efectiv pentru import sau export în fiecare oră. Ținta de 15% și regula de 70% măsoară două lucruri diferite Gradul de interconectare de 15% arată câtă capacitate de import are o țară prin raportare la capacitatea sa instalată de producție. Este un indicator structural: spune cât de bine este conectat fizic sistemul național la rețeaua europeană. Regula europeană de 70% privește altceva: cât din capacitatea relevantă a rețelei trebuie făcută disponibilă efectiv schimburilor dintre zonele de ofertare, după luarea în calcul a condițiilor de siguranță ale sistemului și a elementelor critice care pot limita fluxurile. ANRE afirmă că gradul de interconectare al României a ajuns la 18,5% în 2024 , peste ținta europeană. Seria armonizată publicată de Comisia Europeană indică pentru același an aproximativ 16,34% . Diferența metodologică dintre cele două valori nu este explicată în documentele publice consultate, dar concluzia structurală rămâne aceeași: ambele cifre plasează România peste pragul european de 15%. Problema începe după această bornă. O țară poate avea suficiente linii de interconexiune pe hârtie și totuși să nu poată folosi întreaga lor capacitate comercială dacă rețeaua din interiorul țării este congestionată. România funcționează în 2026 cu derogări de la pragul european Situația este suficient de importantă încât Transelectrica să funcționeze și în 2026 cu o derogare de la obligația generală privind capacitatea minimă disponibilă comerțului transfrontalier. Pentru frontiera România–Bulgaria , decizia ANRE din 3 februarie stabilește în 2026 un prag minim de 52% din capacitatea de transport relevantă pusă la dispoziția comerțului transfrontalier , sub reperul european de 70%. În regiunea Core, relevantă inclusiv pentru schimburile cu Ungaria, pragul stabilit pentru prima jumătate a anului a fost de 48% , cu două elemente critice din rețeaua românească pentru care limita a coborât la 41% . Aceste procente nu arată cât din fiecare cablu sau linie fizică „este folosită”. Ele reprezintă pragurile tehnice aplicabile capacității disponibile în metodologiile europene de calcul și depind de siguranța întregului sistem. ANRE cere acum Transelectrica să transforme problema într-un program de investiții și măsuri cu termene concrete, urmărit trimestrial. O linie aflată în interiorul României poate limita importurile de la frontieră Electricitatea nu urmează trasee comerciale prestabilite, iar capacitatea unei interconexiuni nu este determinată exclusiv de linia care traversează granița. Un element din interiorul sistemului național poate deveni veriga critică și poate obliga operatorul să reducă energia care poate intra sau ieși din țară pentru a păstra rețeaua în limite sigure. ACER a identificat explicit această problemă pe relația Bulgaria–România: elementele care limitează capacitatea comercială pot fi localizate în România, în interiorul rețelei, și nu pe interconexiunea fizică dintre cele două state. De aceea, noul plan Transelectrica nu se concentrează exclusiv pe construirea de noi legături transfrontaliere. O parte importantă din investiții urmărește întărirea axelor interne care trebuie să poată prelua energia suplimentară transportată peste frontieră. Pe relația cu Ungaria, portofoliul include dezvoltarea axului de 400 kV Porțile de Fier–Reșița–Timișoara–Săcălaz–Arad , modernizări ale stațiilor Arad și Săcălaz, reconductorări ale unor trasee interne și echiparea celui de-al doilea circuit al liniei de 400 kV Nădab–Békéscsaba . O altă piesă importantă este proiectul Oradea–Józsa , integrat în proiectele europene de interes comun. Pe frontiera sudică, lucrările de întărire a rețelei din Dobrogea și din interiorul țării sunt necesare atât pentru schimburile cu Bulgaria, cât și pentru transportul noilor volume de energie regenerabilă către centrele de consum și stocare. Cu alte cuvinte, România…