România are internet rapid și facturi mari la energie: diferența dintre telecom și reforma energetică — NRG-IA

România a construit în trei decenii una dintre cele mai performante infrastructuri fixe de internet din Europa, dar a ajuns simultan la cea mai apăsătoare electricitate pentru gospodării raportat la puterea de cumpărare. Contrastul, formulat dur de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, pune față în față două reforme ale infrastructurilor critice: telecomunicațiile au livrat viteză, acces și servicii competitive, în timp ce energia a rămas asociată cu plafonări, intervenții administrative, reguli instabile și facturi greu de suportat. Datele Eurostat confirmă partea cea mai sensibilă a comparației. În semestrul al doilea din 2025, prețurile la electricitate pentru gospodării, exprimate în standardul puterii de cumpărare, au fost cele mai ridicate din Uniunea Europeană în România: 49,52 PPS/100 kWh. În termeni nominali, Irlanda, Germania și Belgia au avut cele mai mari prețuri, dar raportarea la puterea de cumpărare mută România în vârful poverii reale pentru populație. În telecom, datele arată o evoluție inversă pentru consumator. ANCOM raportează că, în 2024, viteza medie națională măsurată prin platforma Netograf pentru internet fix a fost de 284 Mbps la download și 244 Mbps la upload. Tot ANCOM arată că, la finalul lui 2024, conexiunile fixe de cel puțin 100 Mbps reprezentau 95% din totalul conexiunilor fixe, iar peste 93% din adresele administrative acoperibile erau acoperite prin tehnologii de fibră optică FTTH/FTTB. Electricitatea apasă mai tare când prețul se raportează la venituri Afirmația corectă nu este că România are cea mai scumpă electricitate din Uniunea Europeană în termeni nominali. Irlanda, Germania și Belgia au avut prețuri nominale mai mari pentru gospodării în semestrul al doilea din 2025. Indicatorul care schimbă discuția este PPS — standardul puterii de cumpărare — pentru că arată cât de greu apasă același serviciu în raport cu veniturile populației. La acest indicator, România apare în poziția cea mai vulnerabilă. Eurostat indică 49,52 PPS/100 kWh pentru gospodăriile românești, peste Cehia și Polonia. Asta înseamnă că problema facturii la electricitate nu se reduce la prețul de pe hârtie, ci la raportul dintre costul final, venituri și structura întregului sistem care transformă energia produsă sau cumpărată în sumă plătită de consumator. Energia electrică ajunge la consumator printr-un lanț mult mai rigid decât un abonament de internet. Prețul final include energia activă, tarifele de rețea, costurile de sistem, dezechilibrele, taxele, componenta de furnizare și efectele intervențiilor publice. O parte dintre aceste costuri depind de piață, o parte de reglementare, iar o parte de investiții făcute sau amânate în rețele, producție și flexibilitate. Telecomul a livrat infrastructură rapidă și presiune pe serviciu Telecomunicațiile au avut o dinamică diferită. Operatorii au concurat prin rețele, acoperire, viteză, pachete comerciale și relația directă cu clientul. Comisia Europeană notează că România rămâne unul dintre liderii Uniunii Europene la conectivitate fixă, inclusiv în zone slab populate. Această performanță nu elimină problemele sectorului, dar arată un rezultat concret: pentru utilizatorul final, internetul fix a devenit rapid, larg disponibil și relativ accesibil. ANCOM arată că, în prima jumătate a anului 2025, România avea 6,9 milioane conexiuni fixe, dintre care 37% capabile de viteze Gigabit. Traficul mediu lunar a ajuns la 97 GB per locuitor pe rețele fixe și 14 GB pe mobil. Piața telecom are concentrări importante — Digi deținea 73% din conexiunile fixe în prima jumătate din 2025 — dar rezultatul vizibil pentru consumator rămâne performanța tehnică ridicată și presiunea comercială pe calitatea serviciului. Acest rezultat susține comparația lui Dumitru Chisăliță doar dacă este formulată riguros. Telecomul nu reprezintă o piață perfectă, iar România încă are zone cu acoperire insuficientă. Totuși, serviciul final s-a îmbunătățit masiv, iar clientul a simțit direct investiția în rețele și tehnologie. Liberalizarea energiei a funcționat peste infrastructuri rigide Energia a urmat o logică diferită. Consumatorul poate schimba furnizorul, dar nu poate schimba rețeaua de distribuție, sistemul de transport, structura producției, gradul de interconectare, costurile de echilibrare sau calendarul investițiilor în infrastructură. De aici apare diferența dintre libertatea contractuală și concurența efectivă resimțită în factură. Dumitru Chisăliță susține că România a confundat liberalizarea cu existența unor alternative reale pentru consumator. În interpretarea sa, energia a rămas un spațiu în care profitul nu a depins întotdeauna de investiție, performanță și client, ci și de acces la resurse, poziționare în piață, reglementări, scheme de sprijin și influență asupra deciziei publice. Această teză trebuie tratată ca analiză atribuită, nu ca verdict juridic. Totuși, mecanismul descris atinge o problemă reală: energia electrică are componente monopoliste…