Portile de Fier 3: Romania are veto pe proiectul de 2,6 mld € — NRG-IA

O investiție de 2,6 miliarde de euro blocată în amonte de acordul Bucureștiului — ce s-a întâmplat Serbia și SUA accelerează hidrocentrala de 2,6 miliarde de euro, dar România decide viitorul proiectului Porțile de Fier 3. Belgradul și Washingtonul au demarat primii pași concreți pentru dezvoltarea acestei hidrocentrale reversibile masive, o inițiativă care promite să reconfigureze echilibrul energetic din regiune, conform rapoartelor publicate de Capital.ro și Mediafax. Amplasată pe Dunăre, în apropierea municipiului Golubac, unitatea de stocare prin pompare este proiectată să devină una dintre cele mai mari infrastructuri energetice din Europa de Est. Deși entuziasmul diplomatic dintre Serbia și partenerii săi americani este ridicat, realitatea tehnică de pe teren impune o barieră de netrecut fără diplomația de la București. Structura hidrotehnică planificată nu poate fi realizată în mod unilateral. Orice modificare a regimului de curgere al Dunării în sectorul sârbesc are repercusiuni directe asupra exploatării hidroenergetice din aval, unde România și Serbia operează în comun două dintre cele mai mari hidrocentrale din Europa. Sursele din piață indică faptul că discuțiile tehnice preliminare au fost deja inițiate, însă autoritățile române analizează cu maximă prudență implicațiile transfrontaliere. Proiectul Porțile de Fier 3 ar putea perturba funcționarea optimă a centralelor existente, generând o dispută de proporții privind drepturile de utilizare a apei și cotele de producție convenite prin tratatele bilaterale în vigoare. Modificarea debitului Dunării și tratatele istorice de partaj energetic Cauza principală care obligă Serbia să obțină acordul explicit al României este natura tehnologică a noii centrale. Porțile de Fier 3 nu este o hidrocentrală clasică, ci o centrală hidroelectrică cu acumulare prin pompare (reversibilă). Acest mecanism presupune pomparea apei din Dunăre într-un rezervor superior în perioadele cu surplus de energie în rețea și uzinarea acesteia pentru a produce electricitate în momentele de vârf de consum. Această operațiune de pompare și descărcare periodică modifică instantaneu debitele și nivelurile Dunării în secțiunea de frontieră. Din punct de vedere juridic, exploatarea potențialului hidroenergetic al Dunării în zona comună este reglementată strict prin acorduri bilaterale semnate încă din perioada comunistă și actualizate periodic. Aceste tratate stipulează clar că nicio parte nu poate întreprinde lucrări care să afecteze debitele de exploatare sau cotele de apă stabilite pentru Porțile de Fier 1 și Porțile de Fier 2 fără acordul prealabil scris al celeilalte țări. Mai mult, implicarea companiilor din Statele Unite în finanțarea și construcția proiectului adaugă o dimensiune geopolitică complexă. Pentru SUA, securizarea unui activ energetic major în Balcanii de Vest reprezintă o prioritate strategică de contracarare a influenței rusești și chineze în regiune. Cu toate acestea, investitorii americani nu pot risca finanțarea unui proiect de 2,6 miliarde de euro care s-ar putea confrunta cu un blocaj juridic internațional din partea României, stat membru UE și aliat NATO cheie. Riscul de dezechilibru hidrologic și scăderea randamentului la Porțile de Fier 1 și 2 Consecințele tehnice pe piața de energie și asupra sistemului energetic național al României sunt majore. Dacă Porțile de Fier 3 ar fi construită fără o coordonare strictă, variațiile de debit provocate de ciclurile de pompare-uzinare ar putea reduce semnificativ randamentul turbinelor de la Porțile de Fier 1 și Porțile de Fier 2, controlate de Hidroelectrica în parteneriat cu compania de stat sârbă EPS. O scădere chiar și cu câteva procente a producției de energie la Porțile de Fier 1, pilonul de stabilitate al Sistemului Energetic Național (SEN) din România, ar însemna pierderi financiare de zeci de milioane de euro anual pentru Hidroelectrica și un deficit de energie ieftină pe piața locală. Acest deficit ar trebui acoperit din surse mai scumpe sau din importuri, ceea ce ar pune presiune directă pe facturile consumatorilor industriali și casnici din România. Pe de altă parte, o hidrocentrală reversibilă de o asemenea magnitudine în regiune poate funcționa ca o uriașă baterie verde, extrem de utilă pentru echilibrarea rețelelor regionale asaltate de energie regenerabilă intermitentă (eoliană și solară). Totuși, beneficiile de echilibrare riscă să fie distribuite inegal în favoarea Serbiei, în timp ce riscurile hidrologice și de mediu ar fi suportate în comun cu România. Următorul pas: Comisia mixtă româno-sârbă și avizele de mediu obligatorii Perspectiva pe termen scurt indică o perioadă de negocieri tehnice intense în cadrul Comisiei Mixte Româno-Sârbe pentru Porțile de Fier. Bucureștiul va solicita studii de impact hidrologic independente și modelări matematice complexe pentru a determina modul exact în care funcționarea noii centrale de la Golubac va influența nivelul Dunării în lacurile de acumulare…