România accelerează proiectele verzi: rețeaua și bateriile decid valoarea energiei regenerabile — NRG-IA

România nu are capacitatea instalată a Germaniei, piața de flexibilitate a Marii Britanii, interconexiunile Beneluxului sau maturitatea industrială a Spaniei. Dar are un avantaj pe care multe economii europene îl caută: viteza cu care proiectele regenerabile mari pot trece de la plan la șantier. Aceasta este ideea aflată în spatele declarației făcute de Cristian Pîrvulescu, CEO și cofondator Enevo Group, potrivit căreia România și piețele din Balcani pot pune în funcțiune sute de MW în luni, într-un ritm pe care multe economii vestice îl ating mult mai greu. Declarația este o evaluare a unui actor activ în construcția de proiecte energetice, nu un clasament oficial al Europei. Dar descrie o schimbare reală: România nu mai este o piață de proiecte mici, sporadice, ci una în care capacități de ordinul sutelor de MW intră în construcție. Miza este mai mare decât numărul de panouri montate într-un câmp. În următorii ani, țara poate transforma această viteză într-un avantaj economic regional: energie mai ieftină la prânz, contracte directe pentru industrie, investiții noi și o poziție mai bună în piața energetică din Europa Centrală și de Sud-Est. Dar viteza poate deveni și o problemă, dacă energia verde este construită mai repede decât infrastructura care o poate absorbi. România intră în era proiectelor de sute de MW Proiectul Ogrezeni arată dimensiunea noii piețe. Enevo Group a anunțat în ianuarie lansarea unui proiect fotovoltaic de 761 MWp, echivalent cu 534 MWac, împreună cu o stație de racordare la 400 kV. Este una dintre cele mai mari investiții fotovoltaice hibride dezvoltate în Europa și un reper pentru scara pe care a ajuns piața locală. Diferența dintre cele două valori trebuie înțeleasă corect. MWp reprezintă puterea nominală a panourilor în condiții standard de test. MWac reprezintă puterea livrabilă în curent alternativ către rețea. Pentru sistemul energetic, valoarea relevantă este în special capacitatea de la punctul de racordare și profilul real de producție în fiecare oră a zilei. Un proiect de 761 MWp nu înseamnă că România primește permanent 761 MW în rețea. Înseamnă că, în orele cu iradiere bună, parcul poate produce cantități mari de energie, în limita capacității de conversie, a racordării și a condițiilor din sistem. Dar chiar și cu această nuanță, dimensiunea proiectului este importantă. România a trecut de la parcuri de câteva zeci de MW la investiții comparabile cu producția unei centrale mari în anumite ore ale zilei. Enevo afirmă că are în construcție un portofoliu cumulat de peste 1,5 GW în proiecte regenerabile, peste 1 GWh în proiecte de stocare și zece stații de înaltă tensiune, de 110 kV, 220 kV și 400 kV. Asta arată că dezvoltatorii nu mai construiesc doar centrale, ci încep să construiască și infrastructura de integrare necesară pentru ele. Viteza nu este maturitate de sistem România poate construi repede din câteva motive simple. Există teren disponibil. Există presiune de investiții din partea fondurilor și dezvoltatorilor. Există finanțare prin Fondul pentru Modernizare, PNRR și alte mecanisme europene. Există cerere din partea companiilor care vor să își securizeze energia prin contracte directe pe termen lung. Mai există un element important: piața pornește de la o bază mai mică decât economiile vest-europene. În Germania, Olanda sau Belgia, proiectele noi se lovesc mai frecvent de rețele congestionate, proceduri administrative fragmentate, opoziție locală și lipsă de spațiu. România încă are zone unde proiectele de scară mare pot fi dezvoltate mai ușor. Dar un parc solar construit repede nu devine automat un avantaj economic. Energia trebuie transportată până la consumator. Trebuie stocată când producția depășește cererea locală. Trebuie vândută în intervalele în care are valoare. Trebuie integrată într-o rețea care poate gestiona variațiile de producție fără să împingă piața spre dezechilibre și prețuri extreme. Aici începe testul real. Solarul produce ieftin la prânz. Sistemul are nevoie de energie seara România vede deja contrastul dintre energia abundentă din mijlocul zilei și tensiunea din orele de seară. În zilele cu soare puternic, fotovoltaicul poate reduce masiv necesarul de producție convențională și poate împinge prețurile în jos. Dar după apus, acea energie dispare rapid. Dacă cererea rămâne ridicată, sistemul trebuie să găsească alte surse: hidroenergie disponibilă, centrale pe gaze, importuri, baterii sau capacități de rezervă. Aceasta este problema flexibilității. O centrală solară este excelentă pentru producția de energie în timpul zilei. Nu poate acoperi singură vârful de consum din intervalul de seară. O baterie poate muta o parte din energia de la prânz spre seară. O linie nouă poate transporta surplusul spre altă zonă. Un consumator flexibil poate muta activități industriale în orele cu energie ieftină. Fără aceste trei mecanisme — stocare, rețea și consum flexibil — energia regenerabilă își pierde o parte din valoare exact în momentul în care…