Risc de blackout în România: ce spune Transelectrica după oprirea completă a Cernavodă — NRG-IA

România intră într-o nouă perioadă de caniculă cu ambele reactoare de la Cernavodă oprite, cu producția hidro afectată de secetă și cu importurile devenite o componentă esențială a echilibrului de seară. În spațiul public, această combinație a alimentat una dintre cele mai sensibile temeri energetice: riscul unui blackout. Cel mai recent mesaj al Transelectrica, publicat pe 18 august, este însă clar pentru orizontul imediat: Sistemul Electroenergetic Național este stabil, iar operatorul nu anticipează „probleme deosebite” privind aprovizionarea cu energie electrică în această săptămână. Dispecerul Energetic Național estimează un consum maxim de până la 7.400 MW la vârful de seară , chiar în condițiile în care temperaturile ar putea ajunge la aproximativ 36 de grade Celsius . Potrivit Transelectrica, capacitățile interne disponibile funcționează la niveluri ridicate, iar posibilitățile de import sunt în parametri normali. Mesajul vine însă într-un context energetic excepțional. România funcționează fără cei aproximativ 1.400 MW de putere nucleară ai celor două unități de la Cernavodă, o sursă care asigură în mod obișnuit aproximativ o cincime din producția națională de electricitate și, mai ales, furnizează energie continuu, inclusiv în orele de seară în care producția fotovoltaică dispare. Teama de blackout are o bază reală în vulnerabilitatea sistemului Unitatea 1 de la Cernavodă a fost oprită pe 28 iulie, iar procesul de oprire a Unității 2 a început pe 13 august, pe fondul debitelor foarte scăzute ale Dunării. Pentru prima dată în această perioadă de criză, România a rămas astfel fără întreaga producție nucleară. În paralel, Guvernul a făcut apel la reducerea voluntară a consumului în intervalul 19:00–23:00 , exact perioada în care energia solară dispare din sistem, iar consumul gospodăriilor și al economiei rămâne ridicat. Tot în august a fost pregătit cadrul prin care Transelectrica poate solicita limitarea etapizată a consumului unor mari consumatori industriali dacă celelalte instrumente disponibile nu mai sunt suficiente pentru menținerea echilibrului. Consumatorii casnici nu sunt incluși în mecanismul de limitare și deconectare manuală prevăzut pentru marii consumatori. Mai mult, România a notificat Comisia Europeană privind existența unei situații de criză în sectorul electricității , în cadrul mecanismului prevăzut de Regulamentul european 2019/941. În terminologia europeană, o astfel de situație presupune existența sau iminența unui deficit semnificativ de electricitate ori riscul ca alimentarea să nu mai poată fi asigurată în condiții normale. Aceste măsuri explică de ce teama publică de blackout nu poate fi tratată drept o simplă exagerare. Sistemul funcționează cu mai puțină producție internă disponibilă, în condiții meteorologice dificile și cu o dependență crescută de resurse flexibile și de energia disponibilă în statele vecine. Ele nu indică însă că o pană generalizată este iminentă. Tocmai mecanismele de rezervă, import, reducere voluntară a consumului și, în ultimă instanță, limitarea controlată a unor consumatori există pentru a opri deteriorarea balanței înainte ca aceasta să ajungă la pierderea necontrolată a alimentării. Prima seară fără nuclear a arătat cât de mult contează importurile Situația din seara de 13 august oferă una dintre cele mai clare imagini asupra modului în care România funcționează în lipsa producției nucleare. La ora 21:02, consumul național depășea ușor 6.700 MW , în timp ce producția internă era de aproximativ 4.883 MW . Diferența a fost acoperită printr-un import de aproximativ 1.839 MW , ceea ce însemna circa 27,4% din consumul acelui moment . Procentul nu descrie o dependență permanentă de import de 27%, ci o fotografie a unui anumit vârf de seară. Este însă o fotografie relevantă pentru actuala vulnerabilitate: fără Cernavodă, mai mult de un sfert din electricitatea consumată în acel moment venea din afara țării. În același timp, instalațiile de stocare injectau aproximativ 691 MW în sistem, hidrocentralele furnizau circa 1.504 MW , centralele pe hidrocarburi aproximativ 1.362 MW , iar grupurile pe cărbune circa 783 MW . Sistemul a rămas în echilibru. Nu s-a produs o prăbușire a alimentării, iar combinația dintre importuri, hidro, centrale convenționale și baterii a înlocuit producția nucleară lipsă. Aceeași situație arată însă și limita actualei configurații: România are nevoie ca mai multe resurse să fie disponibile simultan exact în orele în care consumul rămâne ridicat, iar solarul dispare. Vârful de seară este punctul sensibil al sistemului În timpul zilei, capacitatea fotovoltaică poate reduce semnificativ necesarul pe care trebuie să îl acopere centralele convenționale și importurile. După apus, această producție scade rapid, în timp ce consumul rămâne ridicat. De aici rezultă concentrarea măsurilor guvernamentale asupra intervalului 19:00–23:00. Energia trebuie atunci furnizată de hidrocentrale, centralele pe gaze și cărbune, eolian, baterii și…