Studiul Transelectrica pentru SEN 2035: nuclear nou, SMR Doicești, Cernavodă 3–4 și 18.400 MWh de stocare — NRG-IA

România își proiectează siguranța energetică din 2035 pe o ecuație dificilă: nuclear nou, gaz flexibil, stocare masivă, prosumatori, consum electrificat și rețele capabile să ducă energia acolo unde este nevoie. Studiul de adecvanță al SEN pentru etapele 2027, 2030 și 2035, publicat de Transelectrica, recomandă pentru orizontul 2035 scenariul SA4, construit pe dezvoltarea completă a Unităților 3 și 4 de la CNE Cernavodă, pe reactoarele modulare mici de la Doicești și pe noua capacitate CCGT Turceni de 460 MW. Documentul are o tensiune importantă pentru politica energetică a României. Scenariul-țintă include noile capacități nucleare. Scenariul central de referință pentru 2035 modelează întârzierea punerii în funcțiune a grupurilor noi de la Cernavodă și a centralei cu reactoare modulare mici. Această diferență schimbă subiectul. Discuția nu mai poate fi redusă la întrebarea dacă România „vrea” nuclear nou. Studiul arată că sistemul are nevoie de un mix coerent, iar calendarul devine variabila critică. Scenariul-țintă pune nuclearul în centrul producției stabile Pentru 2035, scenariul SA4 indică dezvoltarea completă a capacităților nucleare planificate: Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă și reactoarele modulare mici. Studiul menționează explicit că integrarea acestor capacități contribuie la stabilitatea producției de bază și la menținerea unui nivel adecvat de siguranță în alimentare. În datele tehnice folosite de Transelectrica, evoluția centralelor nucleare ajunge la 2.678 MW pentru CNE Cernavodă și 439 MW pentru SMR în 2035, cu un total nuclear net disponibil de 3.087 MW. Aici trebuie păstrată distincția între cifrele publice ale proiectelor și ipotezele de modelare. Nuclearelectrica prezintă proiectul Cernavodă 3–4 ca două unități CANDU 6 de aproximativ 700 MW/unitate, 1.400 MW în total, cu punere în funcțiune estimată pentru Unitatea 3 în 2030 și Unitatea 4 în 2031, la un cost estimat de 7 miliarde euro. Pentru SMR Doicești, Nuclearelectrica a anunțat în februarie 2026 aprobarea deciziei finale de investiție și intrarea proiectului în etapa a treia de dezvoltare. Comunicatul vorbește despre înlocuirea a 600 MW dintr-o fostă termocentrală cu 462 MW de energie curată, stabilă și predictibilă, iar următoarele luni sunt dedicate structurării financiare și consolidării parteneriatelor. Diferența dintre 462 MW comunicați public pentru SMR și 439 MW utilizați în modelarea Transelectrica trebuie citită tehnic: una este capacitatea de proiect comunicată, alta este puterea netă disponibilă folosită în calculul de adecvanță. Scenariul central testează întârzierea, nu certitudinea eșecului Studiul Transelectrica nu anunță că proiectele nucleare nu vor fi gata în 2035. El testează o ipoteză conservatoare: întârzierea punerii în funcțiune a noilor grupuri nucleare, evoluție pesimistă a bateriilor, evoluție pesimistă a prosumatorilor, 336 MW în electrolizoare și consum nou realist din vehicule electrice, pompe de căldură și centre de date. Această modelare are sens într-un studiu de adecvanță. Sistemul energetic trebuie verificat inclusiv în condiții nefavorabile, nu doar în scenariul în care toate proiectele mari intră la timp. Pentru SEN 2035, întrebarea critică devine cât de robust rămâne sistemul dacă nuclearul nou întârzie, bateriile nu cresc suficient, prosumatorii avansează sub așteptări, iar consumul nou intră în sistem. Rezultatul nu arată o prăbușire a SEN, ci un risc marginal privind respectarea criteriului de adecvanță. Studiul precizează că riscul global de energie nealimentată este marginal și poate fi evitat prin dezvoltări punctuale ale rețelei electrice interne corelate cu nivelul de consum. Mai important, peste 50% din situațiile periculoase identificate în scenariul central 2035 sunt asociate cu dezvoltarea insuficientă punctuală a rețelei interne, nu cu lipsa disponibilității surselor de generare. Aceasta este una dintre concluziile cele mai importante ale studiului. România nu are doar o problemă de centrale. Are o problemă de sincronizare între producție, consum, rețea și flexibilitate. Stocarea devine infrastructură de sistem Scenariul SA4 nu este un scenariu nuclear pur. El funcționează împreună cu un volum mare de stocare. Studiul indică necesitatea unui volum suplimentar de capacități de stocare care duce necesarul total la aproximativ 4.800 MW / 18.400 MWh în baterii, cu circa 1.500 MW / 6.000 MWh peste necesarul estimat pentru 2030. În concluziile raportului, Transelectrica recomandă pentru 2035 atingerea unui volum minim de aproximativ 4.800 MW / 18.400 MWh în baterii electrice și minimum 800 MW în centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj. În același scenariu, prețul mediu estimat al energiei electrice la nivel de sistem este de aproximativ 53 euro/MWh, iar SEN ar putea deveni exportator net, cu aproximativ 3,2 TWh anual. Această combinație schimbă discuția despre tranziția energetică. Solarul și eolianul reduc prețurile în orele cu producție ridicată, apoi comprimă veniturile…