Comisia Europeană investighează despăgubirea de peste 52 de milioane de euro cerută României de investitorii solari — NRG-IA

Comisia Europeană a deschis o investigație aprofundată privind hotărârea arbitrală prin care România a fost obligată să despăgubească zece investitori în energie solară și modul în care această hotărâre ar putea fi executată. Bruxelles-ul consideră, într-o evaluare preliminară, că despăgubirile pot reprezenta un ajutor de stat și că plata lor ar putea fi incompatibilă cu piața internă. Dosarul nu începe însă cu investigația europeană. Tribunalul arbitral a pronunțat hotărârea la 20 februarie 2024, acordând investitorilor 42,2 milioane de euro, la care se adaugă dobânzi, costuri de arbitraj și cheltuieli juridice. Investitorii solicitaseră aproximativ 142,7 milioane de euro. România a încercat să obțină anularea hotărârii, dar cererea a fost respinsă integral la 18 februarie 2026 de comitetul constituit în cadrul Centrului Internațional pentru Soluționarea Diferendelor Relative la Investiții. Statul a fost obligat să suporte și 855.000 de dolari reprezentând costurile procedurii de anulare. Hotărârea nu mai poate fi desființată prin mecanismul intern al centrului arbitral. Conflictul s-a mutat astfel către recunoașterea și executarea despăgubirilor, precum și către compatibilitatea plății cu dreptul Uniunii Europene. Investițiile au fost făcute în perioada de expansiune a energiei solare Litigiul a fost inițiat de zece societăți care au investit între 2010 și 2013 în cinci centrale fotovoltaice amplasate în județele Giurgiu și Călărași. Proiectele aveau puteri instalate de aproximativ 50, 45, 20, 9,5 și 5,4 megawați. Investitorii provin din mai multe state europene, între care Austria, Germania, Țările de Jos și Cipru. Disputa este, prin urmare, una între investitori din Uniunea Europeană și un stat membru al Uniunii. Proiectele au fost construite într-o perioadă în care România încerca să atragă rapid investiții în energie regenerabilă prin schema certificatelor verzi. Producătorii primeau certificate pentru fiecare megawatt-oră livrat în rețea, iar furnizorii erau obligați să le cumpere și să transfere costul către consumatorii finali. Pentru energia solară, schema ajunsese să acorde șase certificate verzi pentru fiecare megawatt-oră produs, pe o perioadă de 15 ani. Nivelul sprijinului a atras investiții masive, dar a crescut și presiunea asupra facturilor și asupra marilor consumatori industriali. Schimbările de reglementare au redus veniturile proiectelor Începând din 2013, autoritățile române au modificat mecanismul pentru a limita costul suportat de consumatori. Printre măsurile contestate s-au aflat amânarea tranzacționării unei părți dintre certificatele acordate centralelor fotovoltaice, reducerea valorii minime de tranzacționare și modificarea obligațiilor de achiziție. Schema nu a fost eliminată complet, dar veniturile estimate de investitori au scăzut, iar economia unor proiecte deja construite s-a schimbat. Companiile au susținut că măsurile au fost aplicate retroactiv și au afectat așteptările legitime pe baza cărora realizaseră investițiile. Tribunalul arbitral a constatat că anumite modificări ale schemei au încălcat obligația României de a acorda investițiilor un tratament corect și echitabil. Arbitrii au apreciat că statul a modificat suficient de grav cadrul economic pe baza căruia fuseseră dezvoltate centralele. Despăgubirea nu reprezintă valoarea integrală a sprijinului estimat inițial. Ea rezultă din evaluarea prejudiciului atribuit măsurilor considerate incompatibile cu obligațiile internaționale ale României. Comisia verifică dacă despăgubirea este un avantaj selectiv Normele europene privind ajutoarele de stat interzic, în principiu, avantajele economice acordate selectiv unor companii din resurse publice atunci când acestea pot denatura concurența și afecta schimburile comerciale din piața internă. Comisia analizează dacă plata despăgubirilor îndeplinește aceste condiții. În evaluarea preliminară, Bruxelles-ul consideră că hotărârea arbitrală și executarea sa pot conferi investitorilor un avantaj economic selectiv suportat din bugetul României. Deschiderea investigației aprofundate nu reprezintă o decizie finală. România, investitorii și alte părți interesate pot transmite observații și argumente înainte ca executivul european să stabilească dacă măsura este ajutor de stat și dacă poate fi autorizată. Rezultatul poate confirma că despăgubirea nu constituie ajutor, că reprezintă un ajutor compatibil sau că este un ajutor incompatibil care nu poate fi pus la dispoziția beneficiarilor. Dacă sume incompatibile au ajuns deja la companii, Comisia poate solicita recuperarea lor. Arbitrajul dintre investitori europeni și state membre este contestat de Bruxelles Investigația depășește problema strictă a ajutorului de stat. Comisia contestă și utilizarea arbitrajului internațional în litigiile dintre investitori din Uniune și state membre. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit, prin hotărârile Achmea și Komstroy, că mecanismele arbitrale nu pot scoate asemenea litigii de sub…