\n \n

Rosatom susține că o dronă a lovit centrala nucleară Zaporojie, Ucraina respinge acuzația — NRG-IA

Geopolitică & Energie

Rosatom susține că o dronă ucraineană a lovit clădirea turbinei Unității 6 de la centrala nucleară Zaporojie, fără a avaria echipamentele principale, în timp ce Ucraina respinge acuzația. Incidentul…

Rosatom susține că o dronă a lovit centrala nucleară Zaporojie, Ucraina respinge acuzația — NRG-IA
Rosatom, compania nucleară de stat a Rusiei, susține că o dronă ucraineană a lovit, pe 30 mai 2026, clădirea turbinei aferente Unității 6 a centralei nucleare Zaporojie, aflată sub control rusesc. Potrivit relatării Reuters, Rosatom a afirmat că explozia ar fi produs o gaură în peretele sălii turbinei, dar nu ar fi avariat echipamentele principale ale centralei. Ucraina a respins acuzația, calificând-o drept propagandă rusă și susținând că forțele sale nu au efectuat atacuri asupra instalației nucleare. Formularea este esențială: deocamdată, afirmația centrală rămâne o acuzație a Rosatom, contestată de Kiev. Nu există, pe baza informațiilor publice disponibile, o confirmare independentă completă privind autorul atacului. Există însă un fapt mai larg, deja verificabil de ani de zile: centrala nucleară Zaporojie rămâne amplasată într-o zonă militarizată, lângă front, într-un război în care infrastructura energetică a devenit țintă, instrument de presiune și vulnerabilitate strategică. Zaporojie nu este o centrală oarecare Centrala nucleară Zaporojie este cea mai mare centrală nucleară din Europa. Ea se află sub control rusesc din martie 2022, iar poziționarea sa în sud-estul Ucrainei, în apropierea liniei frontului, a transformat instalația într-un risc nuclear cu dimensiune geopolitică. Reuters notează că centrala a mai fost expusă anterior la bombardamente și incidente care au alimentat îngrijorările internaționale privind securitatea nucleară. Importanța centralei nu derivă doar din capacitatea sa instalată, ci din natura riscului. O centrală nucleară aflată într-un teatru de război nu poate fi analizată ca o simplă infrastructură energetică. Ea depinde de mai multe linii de apărare: integritatea clădirilor și echipamentelor, alimentarea electrică externă, răcirea combustibilului, accesul personalului, mentenanța, controlul radiologic, securitatea fizică și verificarea independentă. Chiar dacă reactoarele nu funcționează în regim normal de producție, riscul nu dispare. Combustibilul nuclear are nevoie de răcire, sistemele de siguranță au nevoie de energie, iar o instalație de asemenea dimensiune nu devine inertă doar pentru că nu livrează electricitate în rețea. Sala turbinei nu este reactorul, dar incidentul contează Dacă relatarea Rosatom este corectă în partea tehnică, lovitura ar fi vizat clădirea turbinei Unității 6, nu vasul reactorului și nu echipamentele nucleare principale. Această distincție trebuie păstrată. O avarie la o sală de turbine nu are aceeași semnificație ca o avarie la sisteme de siguranță nucleară, la combustibil, la incinta reactorului sau la alimentarea electrică necesară răcirii. Dar această distincție nu reduce complet gravitatea episodului. Într-o centrală nucleară, loviturile în interiorul perimetrului nu pot fi tratate ca simple incidente industriale. Ele arată că zona de securitate a instalației poate fi penetrată sau afectată de mijloace militare, iar acest lucru erodează exact principiul de bază al securității nucleare: izolarea infrastructurii critice de acțiuni militare. Agenția Internațională pentru Energie Atomică a fost informată despre incident și a solicitat acces pentru a inspecta direct zona afectată, potrivit relatărilor DW bazate pe Reuters și DPA. Directorul general al AIEA, Rafael Grossi, a avertizat că atacarea instalațiilor nucleare este „ca și cum te-ai juca cu focul”. Riscul real este acumularea de incidente Zaporojie nu produce acum aceeași panică imediată ca în primele luni ale războiului, dar tocmai această normalizare a riscului este periculoasă. De fiecare dată când apare un incident în perimetrul centralei, discuția publică se reduce rapid la întrebarea dacă există sau nu scurgere radioactivă. Este o întrebare legitimă, dar insuficientă. Riscul nuclear nu începe doar în momentul unei emisii radioactive. El începe mai devreme: cu deteriorarea accesului, cu limitarea verificărilor independente, cu pierderea alimentării externe, cu presiunea asupra personalului, cu lovituri asupra clădirilor secundare, cu imposibilitatea întreținerii normale și cu folosirea politică a unei centrale nucleare aflate într-o zonă de război. AIEA a avertizat în mod repetat, în rapoartele sale privind Ucraina, că situația de securitate nucleară de la Zaporojie rămâne precară, iar accesul inspectorilor la informații și zone relevante a fost limitat în mai multe etape ale conflictului. Raportările Agenției arată că evaluarea de siguranță depinde nu doar de lipsa unui accident, ci de menținerea continuă a mai multor condiții tehnice și operaționale. Un incident contestat, dar o vulnerabilitate incontestabilă În plan informațional, episodul este disputat. Rusia acuză Ucraina. Ucraina respinge acuzația și vorbește despre propagandă. Pentru publicul larg, tentația este să aleagă imediat o tabără și să citească incidentul exclusiv prin logica războiului informațional. Pentru piața energiei și pentru securitatea nucleară europeană, elementul central este mai rece și mai grav: o…

Citește articolul complet pe NRG-IA →