Șase state UE cer taxarea profiturilor excepționale ale companiilor petroliere. România are deja contribuție de solidaritate — NRG-IA

Șase state membre ale Uniunii Europene încearcă să readucă la nivel comunitar taxarea profiturilor excepționale obținute de industria petrolieră. Germania, Italia, Austria, Polonia, Portugalia și Spania solicită discutarea unui cadru comun la nivelul UE, într-un moment în care prețurile carburanților rămân ridicate, capacitatea globală de rafinare este afectată de conflictul din Orientul Mijlociu, iar diferența dintre costul țițeiului și prețul produselor rafinate s-a mărit puternic. Inițiativa este susținută de ministrul german de Finanțe, Lars Klingbeil, și a fost transmisă Irlandei, care deține Președinția Consiliului UE. Cele șase state vor ca subiectul să intre în discuțiile miniștrilor europeni ai economiei și finanțelor, reuniți informal la Dublin în 18 și 19 septembrie. Miza imediată nu este adoptarea unei taxe la Dublin, ci obținerea sprijinului politic necesar pentru ca ideea să avanseze spre un instrument european concret. Programul public al reuniunii confirmă sesiunile de lucru, dar nu detaliază încă o agendă tematică în care această propunere să fie înscrisă explicit. Șase state încearcă să mute taxarea de la nivel național la nivel european Solicitarea nu echivalează cu existența unei noi taxe europene. Nu există în acest moment o propunere legislativă a Comisiei Europene care să stabilească rata, baza de calcul, companiile vizate sau durata unui asemenea mecanism. Comisia a ales până acum o abordare mai flexibilă. În planul AccelerateEU, publicat la 22 aprilie, Bruxelles-ul a arătat că statele membre pot adopta măsuri de taxare a profiturilor excepționale pentru a răspunde presiunilor sociale generate de scumpirea energiei. Comisia s-a declarat pregătită să ofere asistență și bune practici pentru măsurile naționale și să evalueze efectele acestora asupra pieței unice, fără să propună atunci o nouă contribuție obligatorie la nivelul întregii Uniuni. Demersul celor șase state încearcă să împingă această politică un pas mai departe: de la intervenții naționale diferite la o abordare europeană mai coordonată. Argumentul lor este că un șoc comun, care afectează piața unică și costurile suportate de consumatori în toate statele membre, poate justifica și un răspuns fiscal comun. Un asemenea instrument ar trebui însă construit de la zero. În lipsa unui proiect legislativ, nu sunt stabilite nici baza juridică și nici procedura de vot. Precedentul din 2022 a fost adoptat ca măsură de urgență în contextul crizei energetice, iar eventualul mecanism din 2026 poate urma o arhitectură diferită. Marjele de rafinare au devenit centrul disputei Presiunea politică nu vine numai din creșterea prețului petrolului. Datele Băncii Centrale Europene arată că, în 2026, o parte importantă din scumpirea benzinei și mai ales a motorinei a apărut după transformarea țițeiului în produse finite. BCE estimează că, pentru motorină, componenta care include costurile și marjele de rafinare și distribuție a crescut de la aproximativ 0,10 euro pe litru în februarie la 0,26 euro pe litru în martie. În primele trei săptămâni din iulie, aceasta contribuia cu aproximativ 0,35 euro pe litru la prețul motorinei și cu 0,23 euro pe litru la cel al benzinei, niveluri apropiate de maxime istorice. Creșterea are și o explicație fizică. În trimestrul al doilea, exporturile globale de produse rafinate s-au redus cu aproximativ 4,5 milioane de barili pe zi, potrivit datelor utilizate de BCE. Închiderea Strâmtorii Hormuz, reducerea capacității disponibile de rafinare și perturbarea fluxurilor de produse petroliere au restrâns oferta exact într-o perioadă în care cererea pentru benzină și motorină a rămas ridicată. Această diferență trebuie păstrată și în dezbaterea fiscală. Indicatorul analizat de BCE reprezintă costuri și marje între țiței și produsul finit, nu profitul net al unei rafinării. O marjă brută mai mare poate conduce la profituri mai mari, dar nu poate fi echivalată direct cu profitul contabil al companiei. Tocmai de aceea, demersul celor șase state cere o analiză europeană a profiturilor excepționale, nu simpla taxare mecanică a diferenței dintre petrol și carburant. Precedentul din 2022 a adus aproape 29 de miliarde de euro Uniunea Europeană are deja un precedent major. În 2022, în timpul crizei energetice declanșate după invazia Rusiei în Ucraina, Consiliul a introdus o contribuție temporară de solidaritate pentru companiile din petrol, gaze naturale, cărbune și rafinare. Mecanismul nu taxa întregul profit. Contribuția se aplica profiturilor impozabile din 2022 și/sau 2023 care depășeau cu mai mult de 20% media profiturilor impozabile realizate în perioada 2018–2021. Regulamentul european stabilea o cotă minimă de 33% pentru partea considerată excedentară. Până la momentul raportării finale, statele membre colectaseră 26,15 miliarde de euro, iar Comisia estima că totalul urma să ajungă la 28,661 miliarde de euro după încasarea sumelor restante. Veniturile au fost folosite în principal pentru măsuri de sprijin destinate…