Polonia pierde 1,3 GW pe cărbune din cauza secetei. Ce înseamnă pentru dezbaterea din România — NRG-IA

Polonia a pierdut aproximativ 1,3 GW de capacitate de producție pe cărbune după ce nivelul critic al Vistulei a limitat apa necesară răcirii la centralele Kozienice și Połaniec. Ca ordin de mărime, capacitatea indisponibilizată este aproape dublă față de puterea unui singur reactor de la Cernavodă și mută discuția despre seceta energetică într-o zonă care privește direct România: nici centralele pe cărbune nu reprezintă o sursă complet independentă de condițiile hidrologice. The Guardian relata pe 7 august că autoritățile poloneze au fost obligate să oprească unități la cele două mari centrale după ce Vistula a coborât la niveluri insuficiente pentru asigurarea normală a răcirii, iar efectul cumulat asupra sistemului a fost de circa 1,3 GW. Cifra nu reprezintă capacitatea totală a celor două amplasamente, ci puterea devenită indisponibilă în episodul actual. Pentru România, evenimentul apare într-un moment sensibil. Oprirea unei unități de la Cernavodă și producția hidro diminuată au readus în spațiul public argumentul că sistemul are nevoie de capacități controlabile, disponibile atunci când apa este puțină, soarele nu mai produce, iar vântul nu acoperă consumul. În această ecuație, lignitul de la Complexul Energetic Oltenia este prezentat din nou drept o resursă care nu ar trebui eliminată înainte ca noile capacități să fie efectiv disponibile. Polonia arată însă limita acestei concluzii: cărbunele elimină dependența de soare și vânt, dar nu elimină automat dependența de apă. 1,3 GW pierduți într-un sistem construit masiv pe cărbune Kozienice și Połaniec nu sunt centrale marginale. Sunt două dintre marile centre de producție termoelectrică ale Poloniei, o țară în care cărbunele continuă să joace un rol mult mai important în producția de electricitate decât în România. Problema apărută pe Vistula nu ține de lipsa combustibilului. Cărbunele poate exista în depozit, grupul energetic poate fi tehnic disponibil, iar turbina poate fi pregătită să funcționeze. Dacă însă centrala nu poate evacua în siguranță cantitatea necesară de căldură, producția trebuie redusă sau oprită. Documentele Enea, grupul care operează Kozienice și Połaniec, confirmă că majoritatea blocurilor de la cele două centrale utilizează sisteme deschise de răcire, dependente direct de apa râului. Compania identifică disponibilitatea apei drept una dintre dependențele relevante pentru producția sa de electricitate. Într-un asemenea sistem, apa este preluată din râu, traversează instalațiile de răcire și condensatoarele și permite transformarea din nou în apă a aburului care a trecut prin turbină. Căldura reziduală trebuie evacuată permanent pentru ca ciclul termodinamic să continue. Când debitul devine prea mic, captarea poate ajunge la limite tehnice. Dacă apa este simultan foarte caldă, capacitatea sa de a prelua căldura scade, iar evacuarea apei încălzite poate ajunge la limitele de mediu. Combustibilul diferă, problema fizică rămâne. Un reactor nuclear produce căldură prin fisiune. O centrală pe lignit sau huilă o produce prin arderea combustibilului. În ambele cazuri, o parte esențială a instalației trebuie să elimine cantități foarte mari de căldură după trecerea aburului prin turbină. Polonia pierde aproape cât două reactoare de la Cernavodă Comparația cu România arată dimensiunea episodului. Un reactor de la Cernavodă livrează aproximativ 700 MW. Cei circa 1,3 GW indisponibilizați în Polonia reprezintă, ca putere, aproape echivalentul a două asemenea unități. România a resimțit deja puternic pierderea unei singure unități nucleare în această perioadă de secetă. În Polonia, restricția asociată Vistulei a retras într-un singur episod o capacitate termoelectrică sensibil mai mare. Diferența este importantă tocmai pentru că una dintre reacțiile naturale la situația României a fost întrebarea dacă reducerea accelerată a producției pe cărbune nu lasă sistemul fără suficientă putere controlabilă. Răspunsul polonez nu este că centralele pe cărbune nu mai sunt utile sistemului. Ele sunt, în anumite condiții, o importantă sursă de putere dispecerizabilă. Episodul arată însă că „dispecerizabil” nu înseamnă „invulnerabil” . România trebuie să mai retragă 710 MW pe cărbune până la 31 august Tensiunea este cu atât mai mare cu cât România se apropie de un termen critic. Ordonanța de urgență nr. 20/2026 menține obligația retragerii din exploatare a încă 710 MW de capacități pe lignit și huilă până la 31 august 2026 , după retragerea a 1.045 MW până la sfârșitul anului 2025. Calendarul face parte din angajamentele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență și a fost negociat cu Comisia Europeană. Actul normativ precizează explicit că măsurile urmăresc caracterul ireversibil al procesului de decarbonizare. Totodată, permite unor grupuri să continue să funcționeze până la 31 august 2026, iar altora până la sfârșitul anului 2030, conform calendarului revizuit negociat cu Bruxelles-ul. Problema României este că noile capacități care ar fi…