Cererea globală de GNL va crește cu 65% până în 2050 — NRG-IA

Shell prognozează un volum de 700 de milioane de tone de GNL pe an Shell estimează că cererea globală de gaz natural lichefiat (GNL) ar putea înregistra o creștere de 65% până în anul 2050, comparativ cu nivelurile înregistrate în 2025. Potrivit raportului anual „LNG Outlook 2026” publicat marți de gigantul energetic britanic, consumul mondial este prognozat să atingă aproape 700 de milioane de tone pe an la jumătatea acestui secol. Această evoluție pe termen lung este susținută în principal de expansiunea economică rapidă și de tranziția de la cărbune la gaze în Asia de Sud și de Sud-Est. În cursul anului trecut, volumul total de GNL tranzacționat la nivel global a fost de 422 de milioane de tone. Deși estimările inițiale pentru începutul anului 2026 indicau un salt imediat al schimburilor comerciale, dinamica pe termen scurt a fost frânată de tensiunile geopolitice severe din Orientul Mijlociu. Shell, cel mai mare comerciant de GNL din lume, arată în raportul său că expansiunea pe termen lung rămâne totuși solidă, în ciuda acestor blocaje temporare de tranzit. Această prognoză subliniază rolul de tranziție pe care gazul natural continuă să îl joace la nivel global. Gigantul britanic argumentează că, în ciuda eforturilor de electrificare și a investițiilor masive în energie regenerabilă, industriile grele și sectorul energetic din țările în curs de dezvoltare nu pot renunța rapid la combustibilii fosili fără a compromite stabilitatea rețelelor naționale. Prin urmare, GNL rămâne o resursă critică pentru securitatea energetică globală în următoarele decenii. Expansiunea economică din Asia și blocajele de tranzit din Strâmtoarea Hormuz Creșterea masivă estimată de Shell este determinată de orientarea țărilor din Asia de Sud și de Sud-Est către gazul natural, utilizat ca alternativă mai puțin poluantă pentru producția de electricitate și în procesele industriale. Totuși, raportul evidențiază o discrepanță majoră între prognoza pe termen lung și realitatea imediată a pieței din 2026. Conflictul din Orientul Mijlociu a perturbat grav rutele maritime cheie, generând o situație de criză în Strâmtoarea Hormuz. Această criză regională a blocat temporar aproximativ o cincime din aprovizionarea lunară globală cu GNL, limitând creșterea volumelor tranzacționate în acest an. Fără această barieră logistică, piața ar fi înregistrat deja o expansiune accelerată în prima parte a anului, conform analizei publicate de OilPrice.com. Strâmtoarea Hormuz reprezintă cel mai important punct de tranzit pentru gazele lichefiate din Orientul Mijlociu, în special pentru exporturile masive din Qatar, iar orice perturbare în această zonă are efecte imediate asupra piețelor globale. Blocarea sau îngreunarea traficului prin această zonă forțează cargourile să aleagă rute ocolitoare mult mai lungi și mai costisitoare, cum ar fi ocolirea Africii prin Capul Bunei Speranțe. Acest lucru adaugă săptămâni întregi de tranzit și crește semnificativ tarifele de navlosire. În consecință, prețul final al combustibilului la terminalele de descărcare crește, afectând competitivitatea economică a importatorilor care nu dispun de surse alternative directe. Prețuri spot ridicate și reconfigurarea fluxurilor din America de Nord Blocarea parțială a livrărilor din Orientul Mijlociu a generat o presiune imediată asupra prețurilor spot pentru GNL, determinând o volatilitate crescută pe piețele internaționale. Această perturbare a fost însă atenuată parțial de o creștere semnificativă a producției și exporturilor din America de Nord, în special din Statele Unite. Flexibilitatea livrărilor nord-americane a acționat ca un amortizor critic pentru sistemul energetic global, prevenind un deficit mult mai sever de resurse, conform datelor publicate de Offshore Energy. Pentru cumpărătorii europeni și asiatici, această reconfigurare înseamnă o dependență sporită de livrările transatlantice, care vin la pachet cu costuri de transport diferite și o sensibilitate crescută la deciziile de reglementare din Washington. Deși Europa a reușit să își diversifice rapid sursele după reducerea livrărilor prin conducte din Rusia, dependența sa actuală de piața globală de GNL o expune direct la orice șoc de aprovizionare apărut în alte regiuni ale lumii. În interpretarea NRG-IA, competiția dintre Europa și Asia pentru aceleași volume de GNL va menține o presiune structurală asupra prețurilor la gaze în următorii ani. Chiar dacă exporturile din SUA oferă o plasă de siguranță, capacitatea de lichefiere din America de Nord are propriile limite tehnice și de reglementare. Orice întârziere în proiectele de infrastructură de pe coasta Golfului Mexic poate destabiliza echilibrul fragil al pieței globale, lăsând Europa vulnerabilă în perioadele de consum maxim. Riscul geopolitic persistent și securizarea contractelor pe termen lung Deși perspectivele până în 2050 indică o piață a GNL extrem de robustă, vulnerabilitatea infrastructurii de transport rămâne principalul risc pe termen scurt.…