România trece de 2.900 MW producție fotovoltaică și exportă masiv energie la prânz — NRG-IA

România a trecut pe 19 iunie 2026 de pragul de 2.900 MW producție fotovoltaică instantanee, un nou maxim pentru Sistemul Energetic Național. Datele agregate din sistemul energetic indicau, în jurul orei 12:30, aproximativ 2.948 MW din fotovoltaic, într-un moment în care producția totală era de circa 6.004 MW, iar consumul intern cerut se situa la aproximativ 4.141 MW. Diferența se vedea direct în export: aproape 1.862 MW livrați peste graniță. Recordul confirmă observația publicată de Economedia, care nota la prânz un maxim absolut de 2.850 MW din fotovoltaic și compara această producție cu aproximativ două centrale nucleare de tip Cernavodă, la o putere de referință de circa 1.400 MW pentru două unități nucleare. Solarul devine sursă dominantă la prânz La ora prânzului, fotovoltaicul a devenit principala sursă de producție electrică a României. În datele de la 12:30, cei 2.948 MW solari reprezentau aproximativ 49% din producția totală a momentului. Nicio altă sursă nu era aproape de acest nivel: hidro se situa în jurul a 817 MW, nuclearul la aproximativ 666 MW, hidrocarburile la 623 MW, iar cărbunele la 570 MW. Acest raport schimbă imaginea clasică a mixului energetic românesc. În intervalele însorite de vară, solarul nu mai funcționează ca sursă marginală. Devine sursă de prim-plan, capabilă să împingă sistemul în export masiv și să reducă rolul centralelor convenționale în orele de vârf solar. Comparația cu Cernavodă este puternică pentru public, dar trebuie citită corect. Solarul produce mult în orele însorite și poate atinge instantaneu niveluri echivalente cu mari capacități nucleare. Diferența critică rămâne profilul de producție: nuclearul livrează constant, în bandă, în timp ce fotovoltaicul concentrează producția în mijlocul zilei și dispare seara. Recordul arată forță de producție, dar și dezechilibru orar Recordul solar nu indică doar succesul investițiilor în fotovoltaic. El arată și tensiunea nouă din SEN: România produce multă energie ieftină la prânz, dar are dificultăți în a o muta spre orele de consum ridicat. Economedia notează aceeași problemă structurală: ziua apar prețuri mici de piață, energia pleacă în mare parte la export, iar seara România poate ajunge să importe scump pentru a acoperi consumul. Această diferență între prânz și seară devine una dintre cele mai importante mize ale pieței de energie. Sistemul nu are nevoie doar de mai mulți megawați instalați, ci de flexibilitate: baterii, hidro cu acumulare, consum flexibil, contracte care stimulează mutarea consumului și rețele capabile să transporte volume mari în ambele sensuri. În absența acestor instrumente, recordurile solare pot produce un paradox: România exportă multă energie când este ieftină și poate importa în orele în care energia devine mai scumpă. Pentru consumatorul final, miza nu se vede direct în recordul de la prânz, ci în prețul mediu al energiei pe tot parcursul zilei și în costurile de echilibrare ale sistemului. Stocarea devine veriga lipsă Economedia indică un necesar de cel puțin 2.000 MW de stocare, în timp ce capacitățile montate ar fi de aproximativ 500 MW. Chiar dacă aceste valori trebuie urmărite dinamic, raportul dintre producția solară instantanee și capacitatea de stocare disponibilă arată direcția problemei: România construiește repede producție fotovoltaică, dar stocarea și flexibilitatea nu cresc în același ritm. Stocarea nu are rolul de a înlocui solarul sau centralele convenționale. Rolul ei este să transforme energia abundentă de la prânz într-o resursă utilă pentru orele de seară. Fără baterii și alte forme de flexibilitate, sistemul valorifică parțial energia ieftină, iar surplusul ajunge să apese prețurile în anumite ore, fără să reducă automat presiunea din vârful de consum. Aceasta este diferența dintre capacitate instalată și valoare de sistem. Un megawatt solar produs la prânz are valoare mare dacă poate fi consumat local, stocat sau exportat eficient. Valoarea scade dacă rețeaua este congestionată, dacă piața are surplus simultan sau dacă sistemul nu poate transfera energia spre orele de consum ridicat. România intră într-o fază nouă a tranziției energetice Economedia notează că România are circa 6.000 MW instalați în fotovoltaic, incluzând parcuri industriale dispecerizabile și prosumatori, la care se adaugă aproximativ 3.200 MW eolian. Prin aceste volume, regenerabilele au ajuns la o scară comparabilă cu sursele clasice de producție. Această schimbare nu mai poate fi tratată ca o etapă experimentală. Fotovoltaicul produce deja suficient pentru a remodela funcționarea zilnică a sistemului. În orele însorite, el reduce nevoia de producție convențională, susține exporturile și coboară presiunea pe costul marginal. În orele fără soare, sistemul revine la hidro, nuclear, gaze, cărbune, importuri și eventual stocare. Pentru România, următoarea etapă a tranziției nu mai este doar adăugarea de parcuri fotovoltaice. Prioritatea devine integrarea lor: racordări predictibile, rețele mai…