Taxe tranzit Iran: de ce nu scade prețul petrolului — NRG-IA

Tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz continuă sub spectrul taxelor secrete Petrolul Brent stagnează la 100 de dolari pe baril, blocând ieftinirea carburanților din România. Compania de analiză Kpler suspectează că statele producătoare din Golful Persic plătesc în secret taxe de tranzit Iranului. Aceste sume neoficiale ar fi achitate pentru a asigura trecerea în siguranță a tancurilor petroliere prin Strâmtoarea Hormuz, în contextul în care securitatea oferită de escorta militară a SUA este considerată nesustenabilă pe termen lung. Deși exporturile de țiței și condensat din Orientul Mijlociu au înregistrat o medie robustă de 16,5 milioane de barili pe zi (bpd) în luna septembrie, cotațiile internaționale refuză să scadă. În ultima săptămână a lunii septembrie, livrările au depășit chiar pragul de dinaintea conflictului regional, atingând temporar volume de peste 18 milioane bpd. Această redresare rapidă a ofertei fizice nu s-a tradus însă printr-o relaxare a prețurilor la pompă pentru consumatorii europeni. Michelle Brohard, șefă de politici și risc geopolitic în cadrul Kpler, a indicat că anumite națiuni din Golf ar fi putut încheia acorduri discrete cu Teheranul pentru a menține fluxul de exporturi. Teama că Washingtonul nu va asigura la nesfârșit protecția convoaielor maritime împinge aceste state către soluții pragmatice, dar extrem de costisitoare. Analizele sugerează că taxele de protecție plătite indirect Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) ar putea reprezenta între 10% și 20% din valoarea totală a fiecărei încărcături transbordate. Temerile privind retragerea flotei SUA și vulnerabilitatea strâmtorii Hormuz Suspiciunile privind plățile secrete reflectă o schimbare profundă în arhitectura de securitate din Orientul Mijlociu. Statele din Golf se tem că nu se pot baza pe termen nelimitat pe sprijinul militar al Washingtonului pentru a descuraja Teheranul. În acest context, negocierea directă cu autoritățile iraniene, prin intermediul unor entități paravan precum Autoritatea de Servicii Marine Sigure Hormuz controlată de apropiați ai regimului, devine o opțiune de supraviețuire comercială. Din punct de vedere juridic, taxarea tranzitului prin strâmtori internaționale este complet ilegală conform Convenției ONU privind dreptul mării (UNCLOS). Cu toate acestea, Iranul se află într-o poziție singulară: a semnat documentul, dar nu l-a ratificat niciodată în parlament. Prin urmare, Teheranul își aplică propria legislație națională adoptată în 1993, care îi permite să pretindă controlul și taxarea fluxurilor comerciale din apele sale teritoriale din strâmtoare. Totul pare să se desfășoare sub radar în Orientul Mijlociu, de la convoaiele militare americane până la taxele colectate discret de Iran, după cum explică Chris Beauchamp, analist șef de piață la IG Group. Lipsa unor dovezi financiare oficiale sau a confirmărilor din partea guvernelor din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite sau Kuweit menține aceste tranzacții în zona ipotezelor de lucru. Totuși, volumul constant de exporturi în ciuda tensiunilor extreme reprezintă, în viziunea analiștilor, un indiciu puternic al existenței unui canal de plată funcțional. Cum blochează suprataxa din Golf scăderea prețurilor la pompele din România Pentru consumatorii din România, menținerea petrolului Brent la pragul de 100 de dolari pe baril înseamnă prețuri ridicate la pompă. Deși volumele globale de țiței sunt suficiente, costurile suplimentare de securitate și taxele de protecție sunt transferate direct în prețul final al carburanților. Lanțul de distribuție din România importă direct influența cotațiilor internaționale ale țițeiului Brent. În mod normal, o ofertă de 16,5 milioane de barili pe zi ar fi trebuit să corecteze prețul petrolului în jos cu cel puțin 15-20 de dolari. În schimb, barilul se tranzacționează cu aproape 30 de dolari peste nivelul de dinaintea escaladării conflictului regional. Această diferență reprezintă o „taxă de risc” pe care o plătesc toți consumatorii europeni, inclusiv șoferii români, la fiecare alimentare. Transferurile de tip navă-la-navă (ship-to-ship) și rutele alternative prin conducte terestre scumpe adaugă costuri logistice suplimentare. Aceste mecanisme de ocolire, deși mențin fluxul fizic de petrol, scumpesc masiv transportul maritim. Astfel, ieftinirea motorinei și a benzinei la stațiile de alimentare din România este blocată de costurile ascunse ale securității din Golful Persic. O cursă contra cronometru înainte de o eventuală escaladare militară Pe termen scurt, piața petrolului se confruntă cu o cursă tensionată pentru securizarea volumelor înainte de o posibilă reluare a ostilităților pe scară largă. Producătorii din Golf încearcă să exporte cât mai mult și cât mai repede, conștienți că actualul status-quo este fragil. Orice incident major în Strâmtoarea Hormuz ar putea suspenda temporar chiar și aceste acorduri informale de tranzit. Un risc major rămâne intervenția Departamentului Trezoreriei al SUA (OFAC),…