De ce apar Hidroelectrica și Romgaz în noua discuție despre monetizarea activelor statului — NRG-IA

Nu există încă o decizie de vânzare. Există o listă exploratorie Punctul de plecare trebuie fixat riguros: Guvernul nu a aprobat încă o vânzare de acțiuni la Hidroelectrica sau Romgaz. Vicepremierul Oana Gheorghiu a spus explicit că ceea ce a prezentat în ședința de guvern este „o propunere”, „o listă exploratorie”, nu o decizie și nu o asumare politică, iar pasul următor ar fi studii de fezabilitate care să stabilească eligibilitatea concretă pentru listare. În paralel, premierul Ilie Bolojan a confirmat că se lucrează la o listă de companii ce ar putea fi listate prin vânzarea unor participații minoritare, subliniind că statul va rămâne acționar majoritar și își va păstra controlul asupra deciziilor strategice. Această precizare schimbă semnificativ lectura subiectului. Nu suntem în fața unei privatizări decise, ci a unei opțiuni de politică publică aflate în fază de evaluare. Totuși, faptul că două dintre cele mai valoroase companii energetice ale statului apar printre primele nume analizate arată că discuția a trecut deja de la nivel abstract la nivel operațional și financiar. Aceasta este o inferență bazată pe faptul că raportul identifică explicit tranzacții prioritare și pe faptul că premierul le-a menționat public între companiile „under consideration”. De ce tocmai Hidroelectrica și Romgaz Selecția nu este deloc întâmplătoare. Hidroelectrica este deja compania-fanion a pieței de capital românești: compania a anunțat în februarie că a revenit pe primul loc în topul capitalizării la BVB, cu o valoare de piață de 62,4 miliarde lei, iar statul român deține încă 80,0561% din acțiuni. În paralel, Hidroelectrica a raportat pentru 2025 un profit net de 3,303 miliarde lei, chiar dacă rezultatul a fost afectat de condițiile hidrologice slabe. Cu alte cuvinte, statul deține în continuare pachetul dominant într-un activ lichid, profitabil și deja validat de piață. Romgaz are o altă logică strategică, la fel de puternică. Statul, prin Ministerul Energiei, controlează 70,0071% din companie, iar Romgaz rămâne unul dintre pilonii sistemului gazier românesc și unul dintre partenerii proiectului Neptun Deep. Reuters notează că Neptun Deep este așteptat să livreze primul gaz în 2027 și să dubleze producția anuală a României, transformând țara într-un exportator net. În același timp, Romgaz a închis 2025 cu un profit net consolidat de peste 3,33 miliarde lei, în ușoară creștere față de 2024. Asta face din Romgaz nu doar o companie mare și profitabilă, ci și una poziționată pe cea mai importantă poveste energetică a României din următorii ani. Cât ar putea încasa statul În documentele publicate joi, estimările financiare sunt suficiente pentru a înțelege de ce subiectul a intrat imediat în prim-plan. Digi Economic și HotNews au relatat că o ofertă secundară de 5–10% la Hidroelectrica ar putea aduce între 3,1 și 6,2 miliarde lei, iar o ofertă de 5–7% la Romgaz ar putea aduce între 2,2 și 3,1 miliarde lei, în funcție de condițiile de piață. Economedia a extins calculul și către Transgaz, dar centrul de greutate al discuției rămâne clar pe primele două companii energetice. Pentru buget, aceasta înseamnă o sursă rapidă de lichiditate de ordinul miliardelor de lei, fără pierderea controlului majoritar. Pentru piața de capital, ar însemna o nouă creștere de free float și de lichiditate pe cele două simboluri care contează deja masiv în structura BVB. Tocmai această combinație explică de ce energia reapare ori de câte ori statul caută simultan bani, semnal de reformă și vizibilitate pentru piața locală. Ultima propoziție este o inferență economică susținută de dimensiunea estimată a operațiunilor și de poziția celor două companii în arhitectura actuală a pieței. Monetizare nu înseamnă automat privatizare Una dintre confuziile care trebuie evitate este echivalarea mecanică dintre „listare suplimentară” și „pierderea companiei”. Datele disponibile arată contrariul. Cu un pachet actual de 80,0561% la Hidroelectrica, chiar o vânzare de 10% ar lăsa statului peste 70% din capital. La Romgaz, o vânzare de 5–7% de la nivelul actual de 70,0071% ar păstra, de asemenea, statului o majoritate confortabilă. Premierul a și insistat public că statul va rămâne acționar majoritar și că deciziile strategice vor rămâne sub control public. Asta nu înseamnă însă că subiectul este lipsit de miză politică sau strategică. Chiar și fără pierderea controlului, o creștere a free float-ului schimbă raportul dintre stat și piață: crește presiunea pentru transparență, randament, disciplină investițională și predictibilitate managerială. Pentru unii, aceasta este o virtute a listării; pentru alții, este începutul unei reduceri graduale a spațiului de manevră politică în companiile-cheie. Această interpretare este o inferență analitică susținută de logica pieței de capital și de natura însăși a listării minoritare. De ce momentul este atât de sensibil Tocmai aici apare partea mai delicată a subiectului. Hidroelectrica și Romgaz nu sunt companii periferice,…