Stocurile de petrol pe mare ale Iranului au scăzut de la 150 milioane la 866.000 de barili sub blocada SUA — NRG-IA

Stocurile de petrol ale Iranului menținute pe mare pe tancuri petroliere folosite ca depozite plutitoare s-au prăbușit de la 150 de milioane de barili în luna aprilie la doar 866.000 de barili la jumătatea lunii octombrie, potrivit datelor companiei de analiză și monitorizare maritimă Kpler, citate de Wall Street Journal și OilPrice.com . Această contracție de peste 99% echivalează cu epuizarea aproape totală a rezervei comerciale mobile a Teheranului din apele internaționale și sistează capacitatea regimului iranian de a efectua livrări rapide către rafinăriile din China. Cum un singur supertanc petrolier de clasă mare are o capacitate standard de două milioane de barili, volumul rămas astăzi pe mare reprezintă mai puțin de jumătate din încărcătura unei singure nave. Analistul-șef pentru țiței al companiei Kpler, Homayoun Falakshahi, a precizat pentru Wall Street Journal că Iranul a rămas fără petrol stocat pe mare pentru a derula descărcări directe către cumpărătorii chinezi. Deși zăcămintele geologice terestre și submarine ale Iranului continuă să extragă țiței, prăbușirea vizează strict stocarea plutitoare, adică flota de petroliere ancorate offshore pe care Teheranul o utiliza ca tampon comercial pentru a transfera marfa în afara razei de interdicție. Dispariția acestei rezerve anulează capacitatea Iranului de a vinde prompt pe piața spot asiatică și restrânge sever încasările valutare imediate ale regimului. De la 150 de milioane de barili în aprilie la blocajul total după eșecul armistițiului din iulie Golirea depozitelor plutitoare ale Iranului explică modul în care piața asiatică a absorbit șocul inițial al conflictului din Golful Persic timp de jumătate de an, înainte de a resimți penuria fizică din această toamnă. În luna aprilie, când Statele Unite au instituit blocada navală asupra porturilor petroliere iraniene, Teheranul deținea pe mare aproximativ 150 de milioane de barili de țiței deja extras și scos din zona de conflict. Chiar dacă patrulele navale americane au restricționat sever plecarea unor noi tancuri din terminalele iraniene, rafinăriile independente din China au putut continua să cumpere și să proceseze petrol iranian prin golirea treptată a acestor stocuri aflate deja pe apă. Sub efectul vânzărilor continue din rezerva plutitoare și al imposibilității de a o realimenta în același ritm, volumul de țiței iranian stocat pe mare a coborât sub pragul de 50 de milioane de barili până la mijlocul lunii iunie. O scurtă relaxare a restricțiilor a intervenit la începutul verii, în urma unui acord temporar de încetare a focului între Washington și Teheran, însă înțelegerile s-au prăbușit la mijlocul lunii iulie. Din acel moment, marina militară a Statelor Unite a reimpus și a intensificat blocada maritimă la intrările în golf, tăind fluxul de reîncărcare a flotei offshore și aducând stocurile plutitoare la nivelul critic de 866.000 de barili la jumătatea lunii octombrie. În pofida pierderii acestui canal esențial de export și a înghețării totale a negocierilor diplomatice cu Washingtonul, autoritățile de la Teheran resping scenariul unei prăbușiri financiare. Guvernatorul Băncii Centrale a Iranului a declarat pentru Wall Street Journal că economia țării dă dovadă de o reziliență sporită în fața restricțiilor și a calificat afirmațiile privind un colaps economic drept o simplă iluzie. În realitate însă, cu stocurile de pe mare aduse aproape de zero, Iranul depinde acum exclusiv de încărcările directe din terminalele sale terestre, care rămân expuse interceptărilor executate de forțele navale americane. Mecanismul prin care lipsa țițeiului iranian în China scumpește motorina în Europa și România Impactul dispariției celor aproape 150 de milioane de barili din stocarea plutitoare depășește relația comercială bilaterală dintre Teheran și Beijing și lovește direct piața europeană a carburanților. Petrolul exportat de Iran este alcătuit preponderent din sortimente de țiței mediu și greu cu conținut ridicat de sulf, exact tipul de materie primă preferat de rafinării pentru obținerea unui randament maxim de motorină, kerosen și alte distilate medii. În momentul în care rafinăriile chineze nu mai pot descărca țiței iranian din depozitele offshore, ele sunt forțate să își redirecționeze achizițiile către piața liberă din Orientul Mijlociu și din Africa pentru a-și menține instalațiile în funcțiune. Această reorientare bruscă a cumpărătorilor din China creează o competiție directă cu rafinăriile din Europa pentru aceleași volume disponibile de țiței mediu și greu. Pentru Uniunea Europeană și pentru România, unde piața este structural deficitară la producția de motorină și depinde atât de importurile maritime de țiței pentru rafinăriile locale, cât și de importurile directe de carburant finit, concurența asiatică scumpește materia primă și menține cotațiile internaționale ale motorinei la niveluri ridicate. Fenomenul se suprapune peste deficitul de rafinare din Kuweit și peste urcarea cotației Brent la…