Rezerva strategică de petrol a SUA scade la 286,6 milioane barili, minimul din 1982, în escaladarea cu Iranul — NRG-IA

Statele Unite au ajuns la 286,6 milioane de barili de țiței în Rezerva Strategică de Petrol, cel mai redus nivel din noiembrie 1982, exact în momentul în care confruntarea cu Iranul reaprinde riscul unui nou șoc asupra aprovizionării mondiale. În ultima săptămână raportată, stocul a scăzut cu încă 3,1 milioane de barili, iar piața petrolului a reacționat la noua escaladare cu Brent din nou peste pragul de 90 de dolari pe baril. Cifra de 286,6 milioane de barili reprezintă aproximativ 40% din capacitatea autorizată actuală a rezervei americane, de circa 714 milioane de barili. În decembrie 2009, SPR ajunsese la un maxim istoric de 726,6 milioane de barili. Diferența nu este doar statistică. Rezerva strategică este instrumentul prin care Washingtonul poate introduce rapid volume mari de țiței în piață atunci când războaie, embargouri, dezastre sau întreruperi majore amenință aprovizionarea. SUA au folosit tocmai această capacitate pentru a limita efectele războiului cu Iranul. Acum, o nouă escaladare apare după ce o parte importantă din amortizorul petrolier american a fost deja consumată. SUA au folosit rezerva pentru a absorbi primul șoc iranian Scăderea SPR din 2026 se adaugă retragerilor masive din anii anteriori. Începând din 2021, administrația americană precedentă a eliberat aproximativ 230 de milioane de barili, inclusiv operațiunea-record de 180 de milioane de barili din 2022, lansată după invazia Rusiei în Ucraina. Procesul de refacere a rezervei începuse ulterior, dar războiul cu Iranul a schimbat din nou direcția. După declanșarea conflictului SUA–Israel–Iran la sfârșitul lunii februarie 2026, statele membre ale Agenției Internaționale pentru Energie au convenit o intervenție coordonată de 400 de milioane de barili de petrol și produse petroliere. Contribuția americană a fost stabilită la 172 de milioane de barili din SPR. O mare parte a acestei operațiuni americane este structurată sub forma unor schimburi de petrol: companiile primesc țiței din rezervă și trebuie să restituie ulterior volumele, împreună cu cantități suplimentare. Potrivit informațiilor Reuters, returnările ar urma să aducă înapoi și aproximativ 40 de milioane de barili suplimentari, dar procesul nu va fi finalizat înainte de sfârșitul lui 2028. Pentru piața de astăzi, termenul este esențial. Petrolul poate reveni în SPR peste câțiva ani, însă rezerva este redusă acum, când riscul geopolitic a revenit. Problema nu este doar câți barili mai sunt în caverne Capacitatea de intervenție a SPR depinde și de viteza cu care petrolul poate fi scos fizic din depozite și introdus în sistem. Un raport publicat de Government Accountability Office arată că, la sfârșitul lui 2025, capacitatea efectivă de retragere din rezerva strategică era de aproximativ 2,7 milioane de barili pe zi. Nivelul reprezenta doar 61% din capacitatea nominală de aproximativ 4,4 milioane de barili pe zi. Diferența este majoră într-o criză petrolieră globală, unde viteza intervenției poate conta aproape la fel de mult ca volumul total disponibil. SPR este construită în jurul unor caverne săpate în formațiuni de sare din Texas și Louisiana, la Bayou Choctaw, Big Hill, Bryan Mound și West Hackberry. Infrastructura a fost proiectată pentru retrageri masive într-o urgență, dar decenii de exploatare, lucrările de modernizare și starea unor puțuri și instalații au redus performanța reală. GAO arăta că peste un sfert din petrolul depozitat la sfârșitul lui 2025 nu era disponibil imediat pentru retragere din cauza lucrărilor și indisponibilității unor caverne. Raportul avertiza și asupra efectelor ciclurilor repetate de golire și reumplere asupra infrastructurii. Rezultatul este o combinație mult mai importantă decât simpla scădere a stocului: SUA au mai puțini barili în rezervă și îi pot mobiliza, în prezent, mai lent decât capacitatea nominală pentru care sistemul a fost construit. Rezerva se apropie de o zonă sensibilă Nivelul actual de 286,6 milioane de barili se află la puțin peste 34 de milioane de barili de pragul de 252,4 milioane prevăzut în legislația americană pentru anumite tipuri de retrageri limitate. Pragul juridic nu împiedică președintele să autorizeze eliberări de petrol într-o urgență energetică majoră, dar arată cât de mult s-a redus spațiul de manevră față de perioadele în care rezerva era aproape plină. Separat, un specialist în inginerie petrolieră de la Texas A&M citat de Reuters a indicat zona de aproximativ 250 de milioane de barili drept un nivel la care operarea practică a sistemului poate deveni mai dificilă. Aceasta este o estimare de expert privind funcționarea infrastructurii, nu o limită fizică absolută a SPR. Presiunea crește însă cu fiecare nouă retragere, deoarece rezerva trebuie să păstreze simultan suficient petrol pentru o urgență viitoare și capacitatea tehnică de a-l livra rapid. Iranul readuce în piață riscul pentru care SPR a fost creată Noua escaladare din Golf readuce exact tipul de scenariu pe care rezerva strategică americană…