SUA reconstruiesc industria combustibilului nuclear: 93% din uraniu provine din import — NRG-IA

Statele Unite au lansat un program de reconstrucție a industriei combustibilului nuclear, după decenii în care aprovizionarea centralelor americane a ajuns să depindă în mare măsură de furnizori externi. În 2025, numai 7% din uraniul livrat operatorilor nucleari americani provenea din surse interne, în timp ce 77% dintre serviciile de îmbogățire achiziționate au fost furnizate din străinătate. Datele oficiale arată amploarea vulnerabilității unei țări care deține cea mai mare flotă de reactoare nucleare comerciale din lume. Washingtonul încearcă să schimbe această situație prin investiții și contracte industriale. În ianuarie 2026, Departamentul american al Energiei a atribuit contracte în valoare cumulată de 2,7 miliarde de dolari pentru dezvoltarea capacităților interne de îmbogățire a uraniului. În paralel, companii precum Urenco, Centrus și Westinghouse extind instalațiile existente, dezvoltă noi tehnologii și pregătesc fabrici pentru combustibilul nuclear necesar reactoarelor actuale și viitoare. Schimbarea începe să producă rezultate concrete. La 2 noiembrie 2026, Urenco USA a anunțat producerea primului cilindru comercial occidental de uraniu LEU+, o categorie de combustibil cu un grad de îmbogățire mai ridicat decât cel utilizat în mod obișnuit de centralele nucleare existente. Realizarea deschide posibilitatea unor cicluri de funcționare mai lungi pentru anumite reactoare și contribuie la dezvoltarea lanțului de aprovizionare pentru tehnologiile nucleare avansate. SUA importă 93% din uraniul livrat operatorilor nucleari. Rusia furnizează 26% din serviciile de îmbogățire Potrivit raportului anual publicat de U.S. Energy Information Administration (EIA), operatorii centralelor nucleare americane au primit în 2025 aproximativ 46,9 milioane de livre de uraniu, exprimate în echivalent U₃O₈. Din această cantitate, numai 7% avea origine americană. Principalele surse externe au fost Canada, cu 32% din totalul livrărilor, Kazahstanul, cu 28%, și Australia, cu 15%. Dependența externă se regăsește și într-o etapă industrială esențială: îmbogățirea uraniului. În 2025, operatorii americani au achiziționat servicii de îmbogățire însumând aproximativ 13 milioane de unități de lucru separativ, cunoscute drept SWU. Numai 23% dintre aceste servicii proveneau din Statele Unite, restul fiind furnizate de instalații din alte țări. Rusia a reprezentat 26% din serviciile de îmbogățire cumpărate de operatorii nucleari americani în 2025, urmată de Franța, cu 18%, Regatul Unit, cu 14%, și Țările de Jos, cu 8%. Aceste procente descriu originea serviciilor industriale de îmbogățire, distinctă de țara în care a fost extras inițial uraniul. Prețul mediu plătit pentru serviciile de îmbogățire a crescut la 108,70 dolari/SWU, cu 11% peste nivelul din 2024. Evoluția reflectă o piață în care disponibilitatea capacităților industriale, contractele pe termen lung și diversificarea furnizorilor au devenit factori importanți pentru operatorii nucleari. În august 2024, SUA au introdus restricții asupra importurilor de uraniu slab îmbogățit provenit din Rusia, însoțite de un mecanism temporar de derogare până la începutul anului 2028. Această tranziție accelerează necesitatea dezvoltării capacităților americane și a utilizării unor surse alternative de aprovizionare. De ce este atât de importantă îmbogățirea uraniului pentru producția de energie nucleară Combustibilul utilizat în majoritatea reactoarelor nucleare americane parcurge mai multe etape industriale înainte de a produce electricitate. Uraniul este extras și procesat pentru obținerea unui concentrat, apoi transformat prin conversie în hexafluorură de uraniu, o substanță care poate fi introdusă în instalațiile de îmbogățire. Ulterior, materialul îmbogățit este prelucrat pentru fabricarea pastilelor, barelor și ansamblurilor combustibile introduse în reactor. Fiecare etapă necesită infrastructură specializată, investiții importante și autorizări stricte. În cazul reactoarelor cu apă ușoară, care domină flota americană, îmbogățirea permite creșterea concentrației izotopului uraniu-235 de la aproximativ 0,7%, nivelul natural, la aproximativ 3–5%, concentrație utilizată în mod obișnuit pentru producerea energiei electrice. O țară poate deține reactoare nucleare și instalații de fabricare a combustibilului, dar poate depinde de alte state pentru materia primă sau pentru serviciile de îmbogățire. În Statele Unite există capacități interne în principalele etape ale lanțului industrial, însă acestea acoperă numai o parte din necesarul național. Un exemplu este instalația de conversie Metropolis Works, din Illinois, repornită în 2023 după o perioadă de inactivitate. În etapa următoare, îmbogățirea comercială la scară mare este realizată în principal la complexul Urenco USA din New Mexico, care funcționează din 2010. Prin urmare, dezvoltarea energiei nucleare presupune mai mult decât construirea de reactoare. O extindere consistentă a capacității de producție trebuie susținută și de…