SUA negociază acces pe termen lung la 17 câmpuri petroliere din Venezuela — NRG-IA

Statele Unite negociază cu Venezuela un acord prin care companii americane ar putea dezvolta 17 câmpuri petroliere, iar producția obținută ar avea acces garantat către piața americană, potrivit Reuters. Lista aflată în discuție include atât active din Centura Petrolieră Orinoco, unde se concentrează cea mai mare parte a rezervelor venezuelene, cât și câmpuri mature din zona Lacului Maracaibo. Acordul nu este încă semnat, iar termenii finali nu au fost publicați. Dacă negocierile se încheie în forma discutată însă, relația energetică dintre cele două țări ar trece într-o etapă mult mai profundă: de la importul petrolului produs astăzi la participarea companiilor americane la dezvoltarea câmpurilor din care ar proveni producția viitoare. Una dintre formulele analizate ar permite alocarea câmpurilor către producători americani printr-un mecanism contractual apropiat de concesionare. Petrolul extras ar urma apoi să fie orientat către Statele Unite. Pentru Washington, miza este deosebită tocmai prin dimensiunea resursei. Venezuela deține aproximativ 303 miliarde de barili de rezerve dovedite de petrol , echivalentul a circa 17% din totalul mondial și cea mai mare rezervă raportată de o singură țară. Negocierile nu oferă Statelor Unite acces la toate aceste rezerve. Ele privesc 17 câmpuri, iar volumul de petrol asociat acestora nu a fost făcut public. Dar simplul fapt că Washingtonul încearcă să lege dezvoltarea unor asemenea active de piața americană poate schimba pe termen lung geografia aprovizionării cu petrol a SUA. SUA produc cel mai mult petrol din lume, dar rafinăriile au nevoie și de petrol greu Strategia poate părea paradoxală. Statele Unite sunt deja cel mai mare producător mondial de petrol, cu o producție care a atins în 2025 aproximativ 13,6 milioane de barili pe zi . Problema nu este însă numai cantitatea, ci și tipul de țiței. O parte importantă din producția americană de șist este relativ ușoară. În schimb, mai multe rafinării complexe de pe Coasta Golfului Mexic au fost proiectate pentru a procesa țiței greu și cu conținut mai mare de sulf. Petrolul Venezuelei se potrivește acestei configurații. EIA arată că țițeiurile grele venezuelene sunt compatibile cu rafinăriile americane de pe Gulf Coast, iar distanța de transport este mult mai redusă decât pentru volume comparabile aduse din Orientul Mijlociu. Pentru industria americană de rafinare, Venezuela oferă astfel o combinație rară: rezerve uriașe, petrol greu și proximitate geografică . Petrolul venezuelean a revenit deja masiv pe piața americană Repoziționarea nu începe cu acordul celor 17 câmpuri. Fluxurile comerciale s-au schimbat deja puternic în 2026. Venezuela a exportat către Statele Unite aproximativ 786.000 de barili pe zi în iulie , potrivit datelor Reuters, cel mai ridicat nivel de la începutul anului 2019. În ianuarie, volumul fusese de aproximativ 284.000 de barili pe zi. Datele săptămânale ale EIA indicau pentru săptămâna încheiată la 21 august aproximativ 662.000 de barili pe zi de importuri americane de țiței din Venezuela. Relația energetică dintre cele două țări a trecut astfel deja de faza simbolică. Petrolul venezuelean a redevenit o componentă relevantă pentru aprovizionarea rafinăriilor americane, iar negocierile actuale încearcă să transforme această revenire într-un aranjament structural. Washingtonul a început încă din prima parte a anului să relaxeze selectiv sancțiunile și să permită o implicare mai mare a companiilor americane. Chevron și Shell au avansat spre noi proiecte, iar compania americană de servicii petroliere SLB a obținut acces la date operaționale și geologice ale PDVSA pentru un proiect de digitizare și reconstrucție a informațiilor despre câmpuri. Cele 17 active aflate acum în negociere apar astfel într-un proces mai amplu de reintrare a capitalului și tehnologiei americane în industria petrolieră venezueleană. Venezuela are 303 miliarde de barili în subsol, dar produce numai 1,25 milioane pe zi Diferența dintre potențialul geologic și realitatea industrială este enormă. Venezuela produce în prezent aproximativ 1,25 milioane de barili pe zi , potrivit Reuters. În urmă cu peste două decenii, producția depășea 3 milioane de barili pe zi. Anii de investiții insuficiente, sancțiuni și degradarea infrastructurii au afectat sondele, sistemele electrice, conductele, terminalele și rafinăriile. Această diferență explică de ce un acord asupra câmpurilor nu ar produce imediat milioane de barili suplimentari. Problema este vizibilă inclusiv în porturi. Unele petroliere au ajuns în această vară să aștepte până la 30 de zile pentru încărcare, în condițiile defecțiunilor echipamentelor, problemelor de alimentare cu electricitate și limitărilor logistice. Terminalul José, prin care trece aproximativ 70% din exportul actual al Venezuelei, a devenit unul dintre punctele sensibile ale relansării. Administrația americană promovează investiții de ordinul a 100 de miliarde de dolari pentru reconstrucția sectorului energetic…