Surplusul prosumatorului: când merită autoconsumul, bateria sau injecția în rețea — NRG-IA

Panourile fotovoltaice produc cel mai mult exact în orele în care multe gospodării consumă relativ puțin. Vara, diferența poate deveni suficient de mare încât prosumatorul să trimită zilnic în rețea o parte importantă din energia generată, pentru ca seara să înceapă din nou să cumpere electricitate. De aici apare una dintre cele mai importante decizii economice după instalarea unui sistem fotovoltaic: ce faci cu surplusul? Răspunsul nu este același pentru fiecare gospodărie. Un kWh consumat direct, unul injectat în rețea și unul trecut printr-o baterie reprezintă aceeași cantitate fizică de energie la plecare, dar nu au aceeași valoare economică pentru proprietarul instalației. Pentru majoritatea prosumatorilor casnici, ordinea logică este simplă: consumul propriu poate fi mutat cât mai mult în orele de producție solară, bateria poate prelua surplusul care va fi folosit câteva ore mai târziu, iar ceea ce rămâne poate fi injectat în rețea. Energia consumată direct evită cumpărarea unui kWh din rețea Autoconsumul este energia produsă de panouri și utilizată în aceeași perioadă în locuință. Dacă instalația produce la prânz 3 kW, iar casa consumă în acel moment 2 kW, cei 2 kW sunt utilizați direct, iar diferența poate fi injectată în rețea sau trimisă către baterie. Avantajul economic al autoconsumului vine din faptul că energia folosită instantaneu înlocuiește electricitatea care ar fi trebuit cumpărată de la furnizor. Factura unui consumator nu conține însă numai energia electrică activă. Prețul final include și componente reglementate și fiscale aplicabile energiei preluate din rețea. Din acest motiv, valoarea economică a unui kWh consumat direct poate fi diferită de valoarea atribuită unui kWh livrat furnizorului. Pentru prosumatorii cu instalații de până la 200 kW, ANRE precizează că prețul energiei produse și livrate este raportat la prețul energiei electrice active prevăzut în contractul de furnizare. Această diferență explică de ce creșterea autoconsumului poate fi mai importantă decât simpla maximizare a producției fotovoltaice. Compensarea cantitativă nu transformă rețeaua într-o baterie fizică Prosumatorii cu instalații de până la 200 kW beneficiază de mecanismul de compensare cantitativă, iar ANRE confirmă că drepturile acestora au rămas aplicabile după modificările pieței de electricitate. Dacă într-o perioadă prosumatorul livrează în rețea mai multă energie decât consumă din rețea, cantitatea excedentară poate fi reportată pentru o perioadă de până la 24 de luni, potrivit metodologiei aplicabile. Cantitățile sunt utilizate ulterior conform regulilor de facturare și regularizare prevăzute de ANRE. Mecanismul este însă contabil și comercial. Energia injectată la ora 13:00 nu este depozitată undeva în sistem pentru a fi trimisă înapoi aceleiași case la ora 22:00. În momentul injecției, energia intră în sistemul electric și este consumată în altă parte. Contorul bidirecțional măsoară separat energia preluată din rețea și energia livrată în rețea, iar furnizorul aplică mecanismul de compensare prevăzut de reglementări. Din perspectiva consumatorului, formula populară „rețeaua este bateria mea” descrie convenabil reportarea cantităților, dar nu mecanismul fizic și nici toate componentele financiare ale facturii. Primul mod de a „stoca” energia nu necesită baterie Înaintea unei investiții suplimentare, o gospodărie își poate modifica profilul de consum. Un boiler electric poate încălzi apa în intervalul cu producție fotovoltaică ridicată. Mașina de spălat, uscătorul sau mașina de spălat vase pot fi programate la prânz. O pompă de căldură poate folosi mai mult din energia solară disponibilă în aceleași ore, iar un automobil electric poate transforma o parte consistentă din surplus în kilometri parcurși ulterior. În toate aceste situații, energia nu mai ajunge mai întâi în rețea pentru ca gospodăria să cumpere din nou electricitate după apus. Automatizarea poate duce strategia mai departe. Invertoarele, prizele inteligente, sistemele de management al energiei și anumite echipamente permit pornirea consumatorilor atunci când producția fotovoltaică depășește necesarul instantaneu al casei. Pentru o gospodărie cu suficient consum flexibil, această modificare a comportamentului energetic poate recupera o parte din surplus fără achiziția unei baterii. Bateria mută producția de la prânz spre consumul de seară O baterie rezidențială rezolvă o problemă diferită. Ea poate păstra fizic energia produsă atunci când soarele este disponibil și o poate furniza câteva ore mai târziu, când panourile produc puțin sau deloc. În loc ca surplusul de la prânz să fie injectat în rețea, invertorul îl poate direcționa către baterie. După apus, locuința poate consuma energia stocată înainte de a începe să cumpere din rețea, în limitele puterii și capacității sistemului. Stocarea are însă pierderi. Energia trece prin conversii la încărcare și descărcare, iar randamentul întregului ciclu este mai mic de 100%. National Renewable…