Regenerabilele în UE: datele Eurostat arată o stagnare — NRG-IA

Energie Regenerabilă

Sursele regenerabile au asigurat 47,2% din electricitatea UE în 2025, conform datelor Eurostat. Deși rămâne lider, producția verde a scăzut ușor cu 0,5%.

Regenerabilele în UE: datele Eurostat arată o stagnare — NRG-IA
Sursele regenerabile domină producția de electricitate din Uniunea Europeană — evoluția din 2025 Sursele regenerabile au asigurat 47,2% din electricitatea Uniunii Europene în 2025, confirmă datele oficiale publicate de Eurostat. Oficiul european pentru Statistică arată că segmentul verde își menține poziția de lider incontestabil în mixul energetic comunitar, depășind cumulat toate celelalte surse de generare. Rapoartele analizate de publicațiile Economedia și e-nergia evidențiază însă o dinamică neașteptată în evoluția volumelor absolute. Producția totală din surse regenerabile a atins nivelul de 1,33 milioane GWh în cursul anului trecut. Această cifră reprezintă o scădere marginală, de 0,5%, în comparație cu performanța înregistrată în anul 2024. Chiar și în condițiile acestui ușor regres, decalajul structural față de combustibilii fosili rămâne semnificativ, consolidând tranziția energetică bloc cu bloc la nivelul celor 27 de state membre. Stagnarea volumelor absolute survine într-un moment în care capacitățile instalate de energie solară și eoliană au continuat să crească pe întreg continentul. Această asimetrie între puterea instalată teoretică și energia livrată efectiv în rețea indică apariția unor limitări de ordin tehnic și comercial. Performanța generală a sectorului energetic european depinde acum direct de capacitatea de integrare a acestor resurse variabile. Limitările de rețea și variabilitatea climatică frânează expansiunea verde Ușorul declin de 0,5% înregistrat de sursele regenerabile își găsește explicația în suprapunerea unor factori meteorologici și a unor constrângeri de infrastructură. Anul 2025 s-a caracterizat prin perioade extinse de calm atmosferic în nordul Europei, ceea ce a diminuat randamentul parcurilor eoliene offshore și onshore. De asemenea, resursele hidrologice au înregistrat fluctuații sezoniere pronunțate în regiunile sudice și centrale ale continentului. Dincolo de factorul climatic, congestia rețelelor de transport a devenit principalul obstacol în calea valorificării depline a energiei verzi. Operatorii de sistem din state cheie precum Germania, Spania și Polonia au apelat frecvent la măsuri de dispecerizare restrictivă. Aceste proceduri presupun deconectarea temporară a parcurilor fotovoltaice și eoliene în momentele de supraproducție pentru a preveni supraîncărcarea liniilor de înaltă tensiune. Lipsa unor capacități adecvate de stocare pe scară largă accentuează această problemă structurală. În absența bateriilor sau a hidrocentralelor cu pompaj capabile să preia surplusul de energie, o parte semnificativă din potențialul de generare curată rămâne neutilizată. Astfel, deși parcurile noi se conectează la rețea, producția netă livrată stagnează din cauza limitărilor fizice ale infrastructurii de transport. Presiunea pe prețurile negative și stabilitatea sistemului energetic european Menținerea unei ponderi de peste 47% a regenerabilelor în mixul electric exercită o presiune severă asupra modelelor comerciale tradiționale din piața de energie. Fenomenul prețurilor negative pe piețele spot, înregistrat cu precădere în orele amiezii, a devenit o constantă a peisajului energetic european. Această situație reduce veniturile operaționale ale producătorilor de energie curată și poate descuraja viitoarele investiții private nesubvenționate. Pentru consumatorii finali, impactul pe facturi este dublu și adesea contradictoriu. Pe de o parte, abundența de energie ieftină în perioadele de vârf de producție tinde să reducă componenta de achiziție a energiei active. Pe de altă parte, costurile asociate cu echilibrarea sistemului și tarifele de distribuție cresc accelerat pentru a finanța modernizarea rețelelor degradate fizic. Tranziția rapidă către un mix dominat de surse variabile modifică și profilul de risc al aprovizionării. Statele membre sunt obligate să mențină în stare de funcționare capacități de rezervă, adesea bazate pe gaze naturale sau energie nucleară, pentru a acoperi perioadele fără vânt și soare. Această dublare a infrastructurii de generare menține costurile totale ale sistemului la un nivel ridicat. Țintele pentru 2030 impun accelerarea investițiilor în stocare și interconexiuni Uniunea Europeană se află în fața unui calendar riguros, obiectivele pachetului REPowerEU impunând ca sursele regenerabile să atingă o pondere de cel puțin 42,5% din consumul total de energie până în 2030, ceea ce presupune o cotă de peste 65% în sectorul electricității. Decalajul dintre stadiul actual de 47,2% și țintele stabilite legal necesită o triplare a ritmului de integrare eficientă în următorii patru ani. Comisia Europeană și statele membre trebuie să prioritizeze aprobarea rapidă a proiectelor de stocare în baterii și extinderea interconectorilor transfrontalieri. Fără aceste investiții, riscul ca noi capacități de producție să fie instalate doar pentru a fi oprite de operatorii de rețea crește exponențial. Corelarea producției cu consumul real reprezintă acum miza critică a…

Citește articolul complet pe NRG-IA →